Connect with us

Eveniment

Nu ne-a promis nouă ministrul finanțelor că urmează lucruri fantastice pentru România?

Publicat

pe

Reamintim cititorilor ca ziarul Incisiv de Prahova a tratat acest subiect urmare careia am primit fel de fel de amenintari de la varful Colegiului Farmacistilor din Romania. Iata ca Rise Project vine cu o ancheta lamuritoare completand pe alocuri dezvaluirile noastra de la aceea vreme.

Elena „Clara” Popescu (71 de ani, medalion) a fost vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România între 2000 și 2015. În această perioadă, fiul ei, Silviu-Laurențiu Constantinescu (51 de ani), a câștigat foarte mulți bani făcând comerț cu autorizații de funcționare farmaceutice. Astăzi, Elena Popescu s-a retras din fruntea Colegiului Farmaciștilor, însă fiul ei deține două poziții importante în organizația profesională pe care mama a condus-o vreme de 15 ani. FOTO: Facebook.
În timp ce fostul vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – Elena „Clara” Popescu – milita pe lângă ministrul Sănătății pentru scoaterea din lege a unei derogări care permisese înmulțirea necontrolată a numărului de farmacii din orașe, fiul ei profita de ultimele zile în care această derogare era valabilă și se îmbogățea din comerțul cu autorizații de funcționare farmaceutice obținute prin această metodă.

Pe fiu îl cheamă Silviu-Laurențiu Constantinescu și, între timp, a devenit președintele Colegiului Farmaciștilor din Prahova și reprezentantul Colegiului Farmaciștilor din România în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.

(Aceasta e o structură non-profit, în care sunt prinse 31 de țări și care are ca obiectiv promovarea intereselor activității farmaceutice pe lângă instituțiile Uniunii Europene).

Ambele roluri de reprezentare îndeplinite astăzi de Silviu Constantinescu au fost, în trecut, exercitate și de mama sa.

Citiți, mai jos, o descriere a rețetei prin care Silviu Constantinescu a câștigat bani înființând farmacii doar pe hârtie și vânzându-le, mai departe, cu sume de ordinul zecilor de mii de euro.

Nu e vorba doar de metoda întrebuințată de unul dintre multele gulere albe ale domeniul farmaceutic, al cărui nume ar putea să nu vă spună nimic, ci de o schemă care a fost pusă în practică în zeci de alte cazuri, pe tot cuprinsul țării. Această metodă a avut partea ei de contribuiție la hipertrofierea pe care piața farmaceutică o cunoaște astăzi în România.

Explicația lui Silviu Constantinescu – „Când am văzut că toată lumea făcea lucrul ăsta, l-am făcut și eu” – în cadrul unui mini-interviu, la finalul articolului.
În decembrie 2010, Guvernul României – la presiunea conducerii naționale a Colegiului Farmaciștilor – a șters din lege un paragraf care făcuse posibilă înființarea, pe căi ocolitoare, a sute de farmacii în întreaga țară.

Paragraful respectiv fusese introdus în octombrie 2004, în ultimele luni ale Guvernării Adrian Năstase, și menținut de majorități parlamentare succesive, PNL, PSD, PD-L, la fiecare revizuire ulterioară a legii.

Paragraful spunea că, în mediul urban, în centrele comerciale cu suprafețe de vânzare de peste 1.000 de mp, poate fi deschisă câte o farmacie, chiar dacă limita maximă a unităților de comerț cu medicamente, în localitățile respective, fusese deja atinsă.

(Limita era de cel mult o farmacie la 3.000 de locuitori, în București; cel mult una la 3.500 de locuitori, în reședințele de județ, și cel mult una la 4.000 de locuitori în celelalte orașe).

În cei șase ani în care acest paragraf fusese activ, sub umbrela lui, apucaseră să fie înființate circa 600 de farmacii, pe tot cuprinsul țării.

600, adică un surplus de aproximativ 13 la sută față de farmaciile care deja ticseau orașele României.

În decembrie 2010, atunci când Guvernul a decis să suprime din lege paragraful respectiv, un val de sute de cereri de înființare de farmacii a asediat Ministerul Sănătății.

Pentru oamenii de afaceri ai acestui domeniu era ultima șansă ca să mai poată obține autorizații de funcționare în mediul urban – mediu în care, la ora aceea, nu se mai puteau obține alte autorizații.

(Orașele erau suprasaturate de farmacii, luând în considerare grila demografică explicată mai sus).

Această ultimă șansă a fost fructificată și de Silviu-Laurențiu Constantinescu, fiul Elenei „Clara” Popescu – vicepreședinte, la acea dată, al Colegiului Farmaciștilor din România.

Însă nu pentru a-și deschide farmacii „la oraș”, pe care, altminteri, nu le-ar fi putut înființa.

Ci doar pentru a pune mâna pe niște autorizații de funcționare „orășenești”, pe care, în pasul imediat următor, să înceapă să le transforme în bani.

Altfel spus – în limbajul fără galanterii al Tranziției autohtone – Silviu Constantinescu a fructificat această ocazie pentru a da un tun financiar.

În câteva zile, din noiembrie și decembrie 2010, operând prin intermediul unei firme care administra câteva farmacii în niște sate din Prahova, Constantinescu a încheiat opt contracte de chirie pentru tot atâtea spații comerciale din Brașov, Predeal, Sinaia și Ploiești.


28-29 noiembrie 2010, Silviu Constantinescu încheie contracte de chirie pentru cinci spații comerciale din Ploiești și Brașov. Contractele au durate scurte, 1 an sau 2, și prețuri modice: de la 1,5 lei/mp/lună la 2 euro/mp/lună.

A avut nevoie de aceste contracte pentru a arăta că dispune de localuri pentru viitoarele sale „farmacii” și a putea, mai departe, să facă cereri de înființare pentru toate cele opt adrese, la Ministerul Sănătății.

Trei luni mai târziu, în martie 2011, Ministerul îi elibera opt autorizații de funcționare, pentru fiecare local în parte.

Și, în aceeași lună, Constantinescu începea să vândă autorizațiile, ca pe niște cupoane valorice.

>> Două autorizații, eliberate pe 18 martie – la niște adrese din Predeal și Brașov – au fost vândute, trei zile mai târziu, pe 21 martie, cu 60.000 de euro.

>> O autorizație eliberată pentru o adresă din Ploiești a fost vândută, în iulie 2011, cu 55.000 de euro. (Contractul de vânzare-cumpărare, AICI).

>> Alte două autorizații emise în Brașov au fost vândute, în august, respectiv, în septembrie 2011, cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).

>> Alte două, de asemenea, din Brașov, au fost vândute, în aprilie 2012, tot cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).

>> Iar ultima, eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia, a fost vândută cu 36.000 de euro, în iulie 2012. (Contractul, AICI).

În total, la capătul acestor tranzacții, lui Constantinescu i-au intrat în conturi 311.000 de euro.

În majoritatea cazurilor, contractele de chirie pentru spațiile în care Ministerul a autorizat „farmaciile” lui Constantinescu au fost încheiate formal: pentru perioade scurte și la prețuri ridicole. Iar localurile în cauză, cu o singură excepție, au fost doar de decor: nu au ajuns niciodată să găzduiască vreo farmacie funcțională.

După ce autorizațiile au fost vândute, ele au fost transferate la alte adrese din aceleași localități, în acord cu opțiunea cumpărătorilor.

„Farmacia” din Ploiești, de exemplu, a fost autorizată de Minister într-o baracă ridicată din tablă, termopane și PVC, botezată, pompos, „Centrul Comercial <<Iris Val-do>>” . Aici, Constantinescu închiriase un compartiment de 60 de mp, cu prețul de 100 de lei pe lună (sic!).

Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei în acest „centru comercial” în martie 2011, iar patru luni mai târziu Constantinescu a vândut autorizația cu 55.000 de euro.

Odată cu vânzarea, „farmacia” a fost mutată la o altă adresă din centrul Ploieștiului.

Așa-zisul centru comercial „Iris Val-Do” este înghesuit între niște case vechi, pe o bucată de pământ care nu măsoară mai mult de 600 de mp – potrivit programelor on-line de calcul al suprafețelor, care folosesc imagini din satelit.

600 de mp, așadar, în timp ce legea spunea că centrele comerciale în care se pot autoriza farmacii, prin derogare de la criteriul demografic, trebuie să aibă o suprafață de vânzare de minimum 1.000 de mp!


Pentru un compartiment din această construcție improvizată din Ploiești, botezată, pompos, „Complexul Comercial <Iris Val-Do>”, Ministerul Sănătății i-a eliberat lui Silviu Constantinescu o autorizație de funcționare prin excepție de la criteriul demografic.


Contractul prin care Constantinescu a închiriat 60 de mp cu 100 pe lună, în „Complexul Comercial <Iris Val-do> din Ploiești”.


Astăzi, autorizația eliberată în „Complex-ul Iris Val-Do”a ajuns să fie exploatată de lanțul Catena, în acest local din centrul Ploieștiului, urmare a faptului că grupul Ancăi Vlad a cumpărat, la rândul lui, firma care cumpărase autorizația de la Constantinescu, cu 55.000 de euro, în iulie 2011. FOTO: RISE Project.

În Predeal, Constantinescu a procedat într-o manieră asemănătoare. A închiriat un spațiu comercial într-o clădire care nu era „centru comercial de mare suprafață”, ținând cont de definiția pe care acest tip de infrastructură o are în lege, a obținut autorizația de funcționare în martie 2011 și, trei zile mai târziu, a vândut-o cu 30.000 de euro către grupul Medimfarm.

Faptul că acel local nu se găsea într-un centru comercial cu suprafața de vânzare de 1.000 de mp, așa cum cerea legea, a fost stabilit de către Curtea de Apel Brașov, care a demonstrat, matematic, că imobilul la adresa căruia autorizația fusese emisă nu se încadra în această categorie de infrastructură negustorească. (Hotărârea instanței, AICI).

Deși emisă ilegal, autorizația aceasta a rămas totuși în vigoare: cei care o contestaseră în instanță și-au retras plângerea, în faza de recurs a dosarului, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce câștigaseră fondul, la Curtea de Apel Brașov.


Această farmacie Medimfarm, deschisă în Predeal, la parterul unei case, funcționează în baza autorizației cumpărate cu 30.000 de euro de la Silviu Constantinescu, în martie 2011. FOTO: RISE Project.

Modul de lucru pe care Constantinescu l-a utilizat în Ploiești și Predeal l-a replicat, cu aceeași eficiență, și în Brașov.

Una dintre cele cinci autorizații primite de la Minister în acest oraș i-a fost, de asemenea, contestată în instanță.

De data aceasta, contestarea autorizației a mers până în pânzele albe, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat cererea de anulare a ei.

(Autorizația a fost anulată din cauză că, înainte de a o vinde, Constantinescu o ținuse „la sertar” mai mult decât permitea legea – fără să o folosească la operarea propriu-zisă a unei farmacii. Procesul de anulare a autorizației, AICI).

GALERIE FOTO EXPLICATIVĂ CU OPERAȚIUNILE COMERCIALE ALE LUI SILVIU CONSTANTINESCU


Autorizația din Brașov anulată, în cele din urmă, în justiție, fusese eliberată, inițial, la acest parter de bloc din cartierul Valea Cetății, sub pretextul că se găsește într-un centru comercial. Ulterior, ea a fost mutată în cartierul Astra. Constantinescu a câștigat 40.000 de euro de pe urma vânzării ei. FOTO: RISE Project.


O altă autorizație eliberată de Minister la adresa unui parter de bloc din cartierul Valea Cetății, tot sub pretextul că se găsește într-un centru comercial, a fost vândută de Constantinescu, cu 30.000 de euro, de asemenea, grupului Medimfarm. Ulterior, autorizația a fost „transferată” în centrul Brașovului, pe Strada Iuliu Maniu, la acest local. FOTO: RISE Project.


Această farmacie, deschisă la o adresă din cartierul brașovean Astra, funcționează în baza unei autorizații cumpărate de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în aprilie 2012. FOTO: RISE Project.


Farmacie din Brașov, deschisă în zona Bisericii Sfântul Bartolomeu, operată printr-o autorizație de funcționare cumpărată de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în august 2011. FOTO: RISE Project.


Una dintre autorizațiile pe care Ministerul i le-a eliberat lui Constantinescu în Brașov a fost emisă la adresa acestui complex comercial – în care Constantinescu închriase un spațiu de 65 de mp, cu 2 euro/mp/lună, pentru un an. Șase luni mai târziu, Constantinescu a vândut-o cu 40.000 de euro către firma Life Plus Generation din localitate. FOTO: RISE Project.


Dintre cele opt autorizații de funcționare obținute de Silviu Constantinescu în 2011, doar una singură a fost operată, cu adevărat, de firma sa, Elitepharm Impex. Cea eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia. Iar aceasta doar puțin timp, aproximativ un an. Imagine din arhiva Google Street View (2012), care surprinde farmacia Elitepharm, funcționând la respectiva adresă.

Pentru a primi cele opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, în martie 2011, Constantinescu a trebuit să depună, în dosarul de autorizare, nu doar niște acte care să demonstreze că avea la dispoziție opt spații de funcționare pentru viitoarele lui „farmacii”.

A trebuit să prezinte și opt contracte de muncă, încheiate între firma sa și opt farmaciști, care să ocupe funcția de șefi ai viitoarelor unități de comercializare a medicamentelor.

Un raport întocmit în 2012 de Colegiul Farmaciștilor din Brașov, raport care acuza invazia de farmacii-fantomă (cu sedii-fantomă și farmaciști-șefi-fantomă) pe piața acestui oraș, spune că, la două dintre „farmaciile” sale, Silviu Constantinescu a plantat, pe post de farmaciști-șefi, niște persoane care, simultan, ocupau această poziție la alte farmacii – lucru care era interzis de lege.

Pe lângă aceste două persoane – spune raportul – alte două – puse, de asemenea, „în geam”, cu titlul de farmaciști-șefi – se aflau la vârsta neputinței fizice generalizate, aveau 83, respectiv, 84 de ani, și nici măcar nu locuiau în județul Brașov.

Explicațiile lui Silviu Constantinescu, legate de tunul financiar pe care l-a dat vânzând autorizații de funcționare, obținute, în parte, în mod dubios, în mini-interviul de mai jos.

Silviu Constantinescu: „Dacă toți o făceau, am făcut-o și eu”

Ați avut vreo clipă intenția să folosiți autorizațiile emise în martie 2011 pentru a administra farmacii, prin intermediul lor? Sau le-ați cerut de la Minister doar ca să le vindeți mai departe?
Eram în dezvoltare, în perioada aia. M-am dezvoltat, dar n-am putut să fac față la unele dintre ele și atunci le-am vândut. N-a fost așa un mare câștig la ele, pentru că le-am ținut mult, am plătit chirii pentru spații…

Două dintre ele au fost vândute la doar câteva zile după ce le-ați obținut.
Două, da. Mi-am dat seama că n-aveam personal pentru ele și le-am vândut celor de la Medimfarm, imediat după autorizare. Dar nu e nimic ilegal, n-am nicio problemă cu ele…

Pe altele trei le-ați vândut după câteva luni…
Dar care este, de fapt, problema? Este un business ca oricare altul. Nu sunt singurul care l-a făcut. Toți care au avut ideea asta au pus-o în practică. Sunt o mulțime de exemple în sensul ăsta. Business-ul ăsta cu farmaciile nu constă doar în vânzarea de medicamente… Era o oportunitate pe care am văzut-o și pe care am folosit-o. Totul a fost făcut legal. La Brașov, de exemplu, am avut adeverințe de la Primărie cu șapte semnături care confirmau că spațiile acelea se găseau în niște centre comerciale.

La Ploiești însă vi s-a autorizat o farmacie într-o baracă.
Nu e o baracă. De ce vorbiți așa ceva?! Spațiul era complet amenajat. Era farmacie în toată regula. Numai că n-am putut eu să o fac să funcționeze. Toate autorizațiile au fost emise în urma unor inspecții făcute de Minister.

Avea complexul acela comercial, „Iris Val-do”, 1.000 de mp?
Cred că am avut o adeverință de la Primăria Ploiești și pentru acest centru comercial. Nu m-am ocupat eu, personal, de obținerea adeverințelor. Da, era centru comercial… Acum, dacă mergeți să-l vedeți, a decăzut…

Două dintre autorizațiile din Brașov au fost contestate în instanță, iar una din cele două, anulată.
Procesele respective au fost deschise de Colegiul Farmaciștilor din Brașov. Eu am avut mai multe dispute cu ei, la vremea aceea. Ei m-au reclamat pe mine, fiindcă îmi deschisesem aceste farmacii în centre comerciale, dar ei, la rândul lor, făcuseră același lucru. Vicepreședinta Colegiului Brașov de la vremea respectivă își deschisese și ea două farmacii în același fel în Brașov…

Credeți că tipul de afaceri pe care l-ați făcut cu autorizații de funcționare e compatibil cu funcțiile dvs. de reprezentare de acum, de la Colegiul Farmaciștilor?
Nu am amestecat niciodată partea de business cu partea profesională. Eu am fost mereu împotriva excepției cu farmaciile din centrele comerciale… Dar dacă am văzut că fenomenul se extindea și se tot extindea, până la urmă, am zis, domnule, dacă toți o fac, o s-o fac și eu.

În 2010, mama dvs. – vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – participa la discuții cu ministrul Sănătății, în care îi cerea să scoată din lege derogarea înființării de farmacii în centrele comerciale. Mama dvs. v-a spus că derogarea urma să fie eliminată, astfel încât v-ați grăbit și dvs. să faceți cerere, pe ultima sută de metri, pentru autorizarea celor opt farmacii?
Nu. Exclus! N-are nicio legătură… Nu știa nimeni ce voia să facă Ministerul. Nu amestecați lucrurile, pentru că le amestecați aiurea. Cererea pentru eliminarea acelei excepții din lege fusese susținută ani de zile, fără niciun rezultat, de către Colegiu. Noi cerem Ministerului, și acum, foarte multe, dar habar nu avem dacă ține cineva cont de ce spunem noi…

În toamna lui 2010, atunci când s-a lansat în turul de forță pentru obținerea celor opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, Silviu Constantinescu avea 40 de ani și tocmai terminase, abia la această vârstă, facultatea.

Urmase Farmacia la Universitatea din Oradea, o școală care, alături de cea de la Arad și de cea de la Constanța, e vestită pentru indulgența cu care își tratează studenții de la acest profil.

Interesant e că Farmacia este o facultate ale cărei cursuri, peste tot în țară, se țin doar „la zi”, nu și la seral sau „la distanță”.

Cum a reușit Silviu Constantinescu să trăiască în Ploiești, orașul său de reședință, să administreze câteva farmacii în niște sate din Prahova și să frecventeze, zi de zi, cinci ani de zile, cursurile de la Oradea? Între Ploiești și Oradea e totuși o distanță de 530 de kilometri…

„Am mai și chiulit de la ore. Dar recuperam. Stăteam și câte-o lună, la școală, la Oradea”, e răspunsul lui la această întrebare.

În 2011, la doar un an după ce a terminat această „îndepărtată” facultate, Constantinescu – aflat în plin negoț cu autorizațiile de funcționare pe care tocmai le primise de la Minister – a fost numit de Colegiul Farmaciștilor ca reprezentant al breslei române în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.

În același an, a fost ales și vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor Prahova, filială pe care acum o conduce din poziția de președinte.


Colegiul Farmaciștilor din România, condus de Elena „Clara” Popescu, l-a considerat pe fiul acesteia drept cel mai potrivit farmacist din țară pentru a reprezenta breasla în ONG-ul european care apără interesele farmaciștilor pe lângă instituțiile Uniunii Europene.

În total, aproximativ 900 de farmacii au fost înființate în orașele din România, prin invocarea amplasării lor în niște centre comerciale, între 2004 și 2011.

600, din 2004 și până la sfârșitul lui 2010 – momentul în care Guvernul a eliminat această portiță din lege. Și alte 300 (!) în prima parte a lui 2011, în perioada de analiză de care au beneficiat sutele de cereri depuse la minister în ultimele luni ale lui 2010.

Multe dintre acestea din urmă, după exact același patent folosit de Silviu Constantinescu.

Ionuț Stănescu

Eveniment

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Publicat

pe

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.

Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.

Negrul nu e absența culorii, e o declarație

În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.

Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.

Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.

Cui i se potrivesc

Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.

Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile

Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.

Aniversările aparte și cadourile pentru prietene

Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.

Halloween, petreceri tematice, ședințe foto

Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.

Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți

Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.

Când ar fi mai bine să nu

Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.

În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.

Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul

Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.

Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.

Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.

Cum se potrivesc cu restul cadoului

Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.

Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.

Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.

Contextul românesc, între tradiție și nou

În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.

Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.

Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.

O alegere care spune ceva despre tine

Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?

Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.

Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.

Citeste in continuare

Eveniment

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

Publicat

pe

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.

Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.

Florile ca limbaj al grijii târzii

Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.

În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.

Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.

Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă

Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.

Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.

Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.

Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri

Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.

Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.

Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.

Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.

Culoarea și forma buchetului

Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.

Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.

Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.

Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.

Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului

Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”

E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.

Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.

Detalii care nu se văd, dar se simt

Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.

Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.

Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.

Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne

Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.

Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.

Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.

Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.

Buchetul ca formă de recunoaștere

La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.

Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.

Citeste in continuare

Cultură

The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași

Publicat

pe

De

O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.

De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.

O noapte de opulență și farmec

Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.

Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.

Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.

Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal

Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.

Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.

Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.

O moștenire a eleganței care continuă

Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.

Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.

Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.

Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc

Citeste in continuare

Parteneri

Știri din Maramureș

Afaceri2 ore inainte

Eurodeal — Ghid Complet al Cursurilor de Calificare Autorizate din România

Eurodeal (cursuridecalificare.ro) este unul dintre cei mai longevivi furnizori de cursuri de calificare autorizate din România, activ neîntrerupt din 2002....

Uncategorized5 zile inainte

Brother Romania acorda premiile „Life on Land” 2026

Bucuresti, 17 June 2026 – Brother Romania continua initiativa „Life on Land”, prin care sustine formarea noii generatii de specialisti in...

Afaceri5 zile inainte

Cum poți folosi banda LED pentru a evidenția zonele importante din locuință

Iluminatul contribuie nu doar la confortul unei locuințe, ci și la modul în care este perceput spațiul. În amenajările moderne,...

Afaceri5 zile inainte

Cum alegi modelul potrivit de gazon artificial decorativ pentru grădina ta

Alegerea unui gazon artificial decorativ nu se rezumă doar la aspectul vizual. Modele diferite sunt concepute pentru a răspunde unor...

Afaceri5 zile inainte

SAINT-GOBAIN ROMÂNIA LANSEAZĂ EDIȚIA 2026 A  „SAINT-GOBAIN NATIONAL TROPHY”, COMPETIȚIE DEDICATĂ PROIECTELOR CARE DEFINESC VIITORUL CONSTRUCȚIILOR SUSTENABILE

Saint-Gobain România anunță lansarea înscrierilor pentru participarea la ediția 2026 a competiției „Saint-Gobain National Trophy” prin care sunt recunoscute cele...

Afaceri6 zile inainte

Divertiland Water Park se redeschide pe 18 iunie 2026 – Vara aceasta se poartă RETRO!

Divertiland Water Park, una dintre cele mai mari destinații de distracție și relaxare în aer liber din România, își redeschide...

Apartamente de lux Apartamente de lux
Socialo săptămână inainte

Apartamente de lux de închiriat în București: Ce caută clienții premium și companiile în 2026?

Piața imobiliară din București traversează o perioadă de maturizare accelerată, în care conceptul de „lux” nu mai reprezintă doar o...

Raluca Avram-Danifeld Raluca Avram-Danifeld
Socialo săptămână inainte

Techmark, compania condusă de Raluca Avram-Danifeld, mizează pe servicii integrate: de la site și social media la evenimente corporate

Felul în care companiile românești își gestionează comunicarea s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Dacă în trecut un business lucra...

Social2 săptămâni inainte

RePatriot recomandă includerea diasporei în strategiile locale, județene și regionale de dezvoltare și extinderea „Zilelor Diasporei” la nivel național

În urmă cu 10 ani, comunitatea RePatriot lansa o idee simplă, dar cu impact profund: ca perioada din jurul zilei...

Uncategorized2 săptămâni inainte

CSALB: Recomandăm consumatorilor să ia decizii informate și raționale în contextul dezbaterilor publice privind indicele ROBOR

11 iunie, București. Comunicatul recent al Consiliului Concurenței, referitor la amendarea unui număr de 10 bănci care participă la stabilirea...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Cele mai frecvente greșeli pe care le fac șoferii în vacanță

Vacanțele sunt momente de relaxare, dar pentru șoferi pot aduce și situații mai puțin plăcute dacă nu sunt bine planificate....

Uncategorized2 săptămâni inainte

Dezmembrez E Class – Piese Originale Mercedes-Benz pentru Reparații și Întreținere

Mercedes-Benz E-Class este unul dintre cele mai reprezentative modele ale mărcii germane, fiind recunoscut pentru confortul ridicat, tehnologiile avansate și...

2 săptămâni inainte

Studiu Up România: trei sferturi dintre angajatori plătesc diferit oameni pe posturi similare și doar 27% dintre angajați au încredere în echitatea sistemului salarial

Up România, unul dintre jucătorii importanți de pe piața beneficiilor extrasalariale, publică rezultatele unui studiu național realizat împreună cu Reveal...

Afaceri2 săptămâni inainte

UZINEX deschide la Iași primul centru din România unde persoanele cu dizabilități locomotorii învață gratuit să programeze roboți industriali

Inițiativa pornește dintr-o echipă în care directorul tehnic, el însuși o persoană cu dizabilitate locomotorie, coordonează inginerii care construiesc sisteme...

Turism2 săptămâni inainte

Pizzeria IZA – Gust autentic, ingrediente de calitate și livrare rapidă de pizza în Sectorul 4, Sectorul 5 și Sectorul 3

Într-un oraș în care oferta de pizza este din ce în ce mai diversificată, alegerea unei pizzerii care să ofere atât gust...

Uncategorized2 săptămâni inainte

„Condu Prudent! Alege Viața!” a adus brașovenii față în față cu realitatea accidentelor rutiere, transformând siguranța rutieră într-o experiență trăită, nu doar explicată

Peste 1.000 de brașoveni au participat sâmbătă, 23 mai, la evenimentul „Condu Prudent! Alege Viața!”, una dintre cele mai ample...

Trending