Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Primăria Grădinari a încheiat pe primul loc prima ediție a Instituțional Cup, competiție de fotbal care a adus împreună echipe reprezentând instituții și organizații importante din România.

Instituțional Cup s-a desfășurat săptămânal, în fiecare miercuri seară, pe terenul sintetic din cadrul Barcelona Academy – Complexul Sportiv Arcul de Triumf, și a avut ca obiectiv nu doar competiția sportivă, ci și promovarea mișcării, fair-play-ului, respectului și colaborării între participanți.

La competiție au luat parte echipe reprezentând Jandarmeria Română, Poliția Rutieră, Primăria Grădinari, Ministerul Energiei, Poșta Română, Agenția Națională pentru Sport, MDLPA, Loteria Română, avocații, Electrocentrale București, Școala, precum și echipa All Stars, dedicată invitaților și susținătorilor proiectului.

Primăria Grădinari, pe primul loc

La finalul primei ediții, Primăria Grădinari a ocupat locul I, confirmând prin rezultate evoluția bună și constanța arătate pe parcursul competiției.

Podiumul primei ediții a fost completat de Baroul București 3, clasat pe locul al doilea, și Poșta Română, ocupanta locului al treilea.

🥇 Locul I – Primăria Grădinari
🥈 Locul II – Baroul București 3
🥉 Locul III – Poșta Română

Pentru reprezentanții Primăriei Grădinari, participarea la Instituțional Cup a însemnat mai mult decât lupta pentru primul loc. Prezența într-o competiție care reunește instituții din domenii foarte diferite oferă un cadru informal în care sportul devine un mijloc de socializare, colaborare și consolidare a relațiilor dintre participanți.

Victoria obținută la prima ediție reprezintă, în același timp, o performanță frumoasă pentru echipa care a reprezentat comunitatea din Grădinari.

Mai mult decât o competiție de fotbal

Organizatorii au pus încă de la început accentul pe caracterul deschis al proiectului și pe valori precum respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă și prietenia.

În acest spirit, premierea nu a urmărit exclusiv rezultatele de pe teren, ci și constanța și implicarea echipelor. Poșta Română, de exemplu, a fost remarcată pentru prezența constantă și susținerea proiectului încă de la început.

Instituțional Cup își propune astfel să construiască în jurul sportului o comunitate în care reprezentanții diferitelor instituții se pot întâlni într-un context relaxat, în afara activității profesionale obișnuite.

După încheierea primei ediții, proiectul merge mai departe. Organizatorii pregătesc Sezonul II al Instituțional Cup, cu obiectivul de a dezvolta competiția și de a aduce împreună și mai multe echipe.

Pentru Primăria Grădinari, noul sezon va începe din postura de câștigătoare a ediției inaugurale, după un prim sezon încheiat cu trofeul Instituțional Cup.

Sala de așteptare de la ghișeele unei primării mici are mereu aceleași șase scaune de plastic și un ceas care nu arată ora corectă. Într-o dimineață, trei vecini care așteptau fiecare cu hârtiile lui au început să vorbească despre cât de rar ies din blocuri după serviciu. Unul a zis că ar merge o oră pe zi, dacă ar avea cu cine. Altul a spus că știe un traseu ocolit pe lângă râu. Femeia de lângă ușă a întrebat doar când pornesc. Așa a început un grup care, după câteva luni, număra peste douăzeci de oameni. Nu a fost nevoie de aplicații, de abonamente sau de planuri mari. Povestea merită spusă pas cu pas, pentru că seamănă cu ce s-ar putea întâmpla în orice cartier.

De la o idee spusă cu voce tare la prima întâlnire

Cele mai multe idei bune de comunitate se pierd pentru că nimeni nu spune ora și locul. Se vorbește frumos, toată lumea zâmbește, apoi fiecare se întoarce la ale lui. În sala de așteptare, cineva a spus ceea ce lipsea: sâmbătă, la nouă, la capătul străzii, lângă podul mic.

Sâmbăta, la nouă, au venit cinci oameni. Doi au întârziat zece minute, unul a venit cu un câine, iar o doamnă a apărut cu un termos de ceai, pe care l-a împărțit cu toți. Nu a fost o organizare perfectă, dar a fost începutul. Oamenii au mers în ritmul celui mai lent, adică exact cum trebuie la început.

Un detaliu care a contat mult: au ales o oră fixă și un loc fix. Pare banal, dar o regulă simplă face diferența între o întâlnire ocazională și un obicei. Cine știe că în fiecare sâmbătă la nouă se întâmplă ceva poate decide ușor, fără mesaje, să vină sau nu.

Primele întâlniri au fost scurte, de patruzeci de minute, cu un traseu aproape plat. Scopul nu era performanța, ci să se vadă oamenii. Iar cine vrea să facă mai mult, o poate face după aceea, pe cont propriu, fără să se simtă dator față de grup. După a treia sâmbătă, cineva a adus un pachet de biscuiți, iar de atunci cei care ajungeau primii așteptau puțin, ca să nu plece nimeni singur pe traseu. Obiceiurile mici ca acestea țin un grup împreună mai bine decât orice regulament.

Cum ajunge vestea la vecini fără aplicații speciale

Cel mai mare mit despre grupurile de cartier este că ai nevoie de un grup online, de un canal și de cineva priceput la tehnologie. În realitate, ce a funcționat a fost cel mai vechi mod de comunicare: o foaie scrisă de mână, lipită la intrarea în scară, cu ziua, ora și locul de întâlnire. Fără sloganuri, doar informația.

Foaia a fost completată de un lanț de telefoane. Fiecare om nou primea numărul a doi vecini și îi suna dacă se schimba ceva, de pildă din cauza ploii. Așa vestea ajungea și la cei care nu au telefon cu internet, la bunici sau la oameni care preferă să nu stea tot timpul cu ecranul în mână. Nimeni nu a fost lăsat pe dinafară.

Pentru cine vrea să mai citească în același timp despre ce se întâmplă în jur, articole și știri actualizate periodic pe agentiastudentilor.ro pot fi o sursă de idei pentru activități de grup, mai ales dacă în cartier locuiesc și tineri care caută ceva de făcut în timpul liber.

Mai contează un lucru mărunt: pe foaia lipită a existat mereu un nume de contact, cu prenumele omului și numărul lui de telefon. Nu un nume de organizație, ci un om. Vecinii au încredere mai ușor în cineva pe care îl pot saluta pe scară decât într-o semnătură fără chip. Din același motiv, foaia era schimbată la fiecare câteva săptămâni, ca să nu rămână ruptă și îngălbenită pe ușă: o informație veche pe hârtie nouă nu ajută pe nimeni, iar una proaspătă arată că grupul trăiește.

Locul, regulile și politețea față de primărie

După ce grupul a crescut, au apărut întrebări practice. Unde ne strângem, dacă vrem să ne adunăm mai mulți? Putem folosi parcul? Ce facem dacă vrem să punem două bănci sau să marcăm un traseu? Răspunsul sincer, la început, este că nimeni nu știa.

Au mers, firesc, la sursă: la biroul din primărie care se ocupă de spațiile publice, cu o cerere scrisă simplu, în două paragrafe. Au spus cine sunt, ce vor să facă, câte persoane vin și când. Nu au cerut bani, au cerut doar informații și, dacă se poate, o aprobare pentru folosirea unui spațiu la anumite ore.

Răspunsul nu a venit în aceeași zi, dar a venit. Au aflat ce reguli există, ce nu e voie să se facă și cui să se adreseze în caz de nevoie. Ceea ce părea o piedică birocratică s-a dovedit un ghid util, pentru că le-a arătat limitele în care puteau lucra fără probleme.

Un sfat practic de la cei care au trecut prin asta: întreabă ce reguli se aplică acolo unde locuiești tu, pentru că ele diferă de la o localitate la alta. Ce funcționează într-un oraș poate să nu fie permis în altul, iar un răspuns direct, primit de la sursă, te scutește de speculații.

Ritmul fiecăruia, adică cum nu te pierzi pe drum

Într-un grup de vecini, vârstele și condiția fizică sunt foarte diferite. Un băiat de liceu poate ține pasul cu un domn de șaptezeci și ceva de ani doar dacă nimeni nu se grăbește. Regula grupului a fost simplă: nimeni nu rămâne în urmă, iar cel care conduce se uită din când în când înapoi.

Au apărut, natural, două grupuri în interiorul celui mare: unii care preferă un ritm alert, alții care merg mai lent și vorbesc mai mult. În loc să se certe pe asta, le-au dat nume prietenoase și au stabilit un loc de întâlnire comun la mijlocul traseului. Fiecare a mers cum a vrut, iar la jumătate s-au întâlnit toți.

Cine are probleme de sănătate sau un tratament în curs întreabă mai întâi medicul, nu grupul. Nimeni nu are voie să facă presiuni asupra altcuiva, iar a spune astăzi nu merg nu e o jignire. Grupul a învățat să primească un refuz fără comentarii, iar asta a făcut ca oamenii să se simtă în siguranță.

Au mai adăugat un obicei: la sfârșit, cinci minute de stat pe loc, cu o apă și un zâmbet. Nu e antrenament, e doar un fel de a spune că munca de azi s-a terminat. Oamenii se despart mai bine când au un sfârșit, nu doar un început.

De la mers pe jos la sport în curte

Spre toamnă, ideile au început să crească. Cineva a propus un meci de volei pe terenul din spatele școlii, alții au vorbit despre un turneu de tenis de masă în sala de lângă biserică. Nu mai era doar un grup de mers, ci o mică rețea de activități la care veneau aceiași oameni, în combinații diferite.

Pentru inspirație, le-a prins bine să citească și să vadă cum se organizează alții. Pe secțiunea Sport de pe agentiastudentilor.ro au găsit materiale despre sport și mișcare, din care au luat idei pentru jocuri la care pot participa oameni de toate vârstele, fără echipament scump și fără reguli complicate.

Au învățat și să împartă rolurile. Unul ține lista cu cine vine, altul ia mingea și vesta pentru arbitru, altul are grijă de trusa mică de prim-ajutor. Roluri mici, schimbate de la o lună la alta, ca să nu obosească nimeni și ca fiecare să simtă că are un loc în ceea ce se întâmplă. Copiii au intrat și ei în joc, fără să fie împinși de la spate: au început să țină scorul, să alerge după minge și să-i învețe pe cei mari cum se numără punctele la ping-pong.

Grupul nu a avut nevoie de cotizație. Dacă s-a cumpărat ceva, de pildă o minge, au dat toți câte puțin, la liber. Ce a contat a fost transparența: cine a pus, cât a pus și ce s-a cumpărat, notate într-un caiet pe care îl poate vedea oricine.

Ce ar putea face orice scară de bloc, chiar de mâine

Dacă vrei să pornești ceva asemănător, începe cu un lucru foarte mic. Alege o oră și un loc, scrie-le pe o foaie și lipește-o la intrare. Spune-le și vecinilor cu care te saluți deja, ca să ai măcar doi-trei oameni la prima ieșire. Nu aștepta să se adune douăzeci de persoane, că așa nu mai începi niciodată.

Fii răbdător cu tine și cu ceilalți. Unii vor veni o dată și nu se vor mai întoarce, alții vor apărea după două luni. E firesc. Un grup bun nu se măsoară în număr, ci în faptul că oamenii se salută pe stradă, chiar și atunci când nu e sâmbătă dimineața.