Eveniment
Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS”
Numele meu este Gheorghe Barbu (nascut in comuna Cornu Judetul Prahova, cea cu « girofar ») si in anul 2004 am emigrat impreuna cu fosta sotie in Canada. De ce am emigrat? De “binele” facut intregii Romanii de catre “oamenii de bine”…si pentru ca nu am vrut…”sa ma descurc”; consideram ca era si inca este o ofensa adusa memoriei celor ce s-au sacrificat in Decembrie 1989, “descurcatul”. Nu pentru asa ceva se murise daca ne aducem bine aminte…(capitolul Decembrie 1989 si anul 1990 il voi trata separat pentru a face legatura cu decizia de a parasi tara).
Faptele si evenimentele ce urmeaza sa vi le relatez alcatuiesc ceva ce depaseste orice inchipuire in materie de meschinatate si machiavelism dar dupa cum bine se stie “scopul sau interesul scuza mijloacele”asa ca totul poate parea “scuzabil”…desi se identifica foarte bine cu… “crima cu premeditare”. Cativa prieteni mi-au sugerat sa scriu o carte iar altii au fost de parere ca s-ar putea realiza un film dramatic cu nuante comice pe alocuri…
Initial am aterizat la Montreal iar dupa trei ani ne-am mutat la Toronto datorita faptului ca ofertele de munca erau mai numeroase decat la Montreal si in acelasi timp accederea in ordinul meu profesional tehnic vorbind mi s-a parut ceva mai accesibila. Mi s-a parut intr-adevar caci mai tarziu dupa ce am terminat cerintele academice (adica completarea de cursuri la nivel universitar) a trebuit sa fac fata procesului de « articling » sau pe romaneste stagiatura supervizata iar din acest punct a inceput « calvarul ». E mult sau putin spus “calvar” va voi lasa pe dumneavoastra sa apreciati dupa ce veti fi terminat de analizat toate aceste intamplari…
In anul 2009 m-am angajat la o firma multinationala de engineering (MMM Group) cu promisiunea ca voi face stagiatura (“articling”) incepand cu luna ianuarie 2010 pentru a accede in ordinul profesional.
Toate bune si frumoase pana la momentul depunerii primului raport tehnic ce trebuia verificat de catre un monitor desemnat de catre asociatie pentru a avea un control mai eficient asupra “evolutiei profesionale” a stagiarului. In urma acestui raport am primit o scrisoare (atat eu cat si supervisorul meu, prin August 2010) care ma atentiona ca sunt “pe aratura”…adica proiectele prezentate nu erau cu specific de cadastru (legal) cum ar fi trebuit si erau mai mult din domeniul topometriei ingineresti si acest lucru nu conducea in directia specificului asociatiei topometrilor cadastristi.
Ce era de facut in asemenea situatie mai ales ca se semnasera niste intelegeri (agreements) intre mine, angajator si asociatia profesionala cu obligatii foarte bine definite pentru fiecare in parte. Am discutat direct cu seful meu (supervisor) intrebandu-l ce este de facut? Raspunsul a fost unul complet naucitor: “I do not care about you”…adica, nu imi pasa de ceea ce am semnat cum ar veni…Am ramas mut de uimire si pe moment ma intrebam daca nu cumva am emigrat din Romania in Romania…Si cei ce au facut acest pas stiu foarte bine ca este foarte foarte costisitor ca de altfel si faptul ca scolile in Canada nu sunt gratuite.
Care era “mobilul crimei”? Daca nu indeplineai conditiile impuse de asociatie (proiecte cu tematica cadastrala), stagiatura de la un an si jumatate minimum se putea prelungi pana la patru ani maximum dar pe toata aceasta perioada erai mentinut la un salariu sub nivelul tau de pregatire academica si experienta asta pentru faptul ca cineva (in cazul de fata seful meu direct) isi pierdea din timpul pretios ca sa iti mai arate una alta sau sa iti mai explice cate ceva. Practic nu se intampla nimic din toate astea dar firma avea tot interesul sa te mentina in aceasta stare facand profit (indirect si managerii primeau bonusuri) pe seama “idiotului util”.
Mai tarziu aveam sa aflu ca aceste lucruri erau stiute de catre asociatia profesionala dar se prefera solutia “batista pe tambal”. De ce? Pentru ca firmele mari erau sponsorii principali al anumitor evenimente organizate de asociatia ce trebuia sa vegheze inainte de toate la ceea ce se numeste Codul de Etica Profesionala.
Si atunci trebuiau inchisi ochii la anumite reglementari…Aveam sa aflu pe pielea mea ca practic ei controlau asociatia din umbra si ca ceea ce era afisat la vedere era pentru naivi: regulamente, cod de etica profesionala etc. Mai pe scurt asociatia mi s-a devoalat a fi un fel de P.C.R. organizat pe esaloane de decizie si influenta dar cu un fir de control central detinut de “masculul alfa”.
Fiind prins intre ciocan si nicovala m-am decis sa imi aman aceasta stagiatura (in care oricum nu se facea ceea ce ar fi trebuit facut) ramanand ca sa continui sa lucrez pentru firma pe aceeasi pozitie de sef de echipa dar cu o cerinta minora de modificare a salariului meu pe considerentul ca nu mai este nevoie ca cineva sa isi piarda timpul pretios pentru asa numita stagiatura.
La auzul acestei cerinte normal ca s-au opus din rasputeri atat seful meu direct cat si vicepresedintele departamentului incercand sa ma convinga pe toate caile ca este in interesul meu sa continui stagiatura (teama era sa nu se creeze un precedent, acum este deja creat). Nu va apuca putin rasul?
“Interesul meu”…al lor fiind foarte bine camuflat de bunele intentii. Au avut loc vreo trei intalniri consecutive pentru convingerea mea pe cale amiabila. La prima intalnire pe care am avut-o cu vicepresedintele companiei (el fiind elevetian la origine) intre patru ochi i-am adus in atentie faptul ca nu doresc sa fac un lucru de mantuiala si ca seful meu direct trateaza cu superficialitate stagiatura mea. Totodata am amintit faptul ca exista un contract si o conventie semnate de toate partile si care au efecte juridice in orice tribunal si ca nu doresc sa se ajunga aici pentru ca ar fi dezonorant pentru firma cat si pentru asociatia profesionala. Tot la aceasta intalnire incercand sa mai destind atmosfera i-am povestit cum ca eu de regula pentru a ma proteja de orice abuz port cu mine in permanenta doua pistoale imaginare: unul cu cartuse oarbe care face doar galagie in sensul de vorbe aruncate, negociere etc. fara efecte majore si unul cu cartuse de razboi si ca acesta reprezinta legea si dupa cum bine se stie deciziile tribunalelor pot avea caracter punitiv. In fapt eu cautam niste garantii ca lucrurile se vor face asa cum ar fi trebuit iar din partea companiei nu se dadeau semne ca cineva si-ar asuma aceasta obligatie lucru care m-a determinat sa imi mentin pozitia initiala de a amana stagiatura.
A doua zi am avut o intalnire asa ca sa fie la numar dar nu pentru a clarifica ceva in sensul celor prezentate mai sus. Ne-am despartit amiabil ramanand ca fiecare din parti sa mai reflecteze…
A treia zi in schimb la orele 7:40 A.M. am fost sunat de catre secretara asociatiei profesionale (de reguala programul il incepe la orele 8:30 a.m. sau chiar 9:00 a.m. exact cu 20 de minute inainte sa ajung la serviciu unde eram asteptat de seful meu direct si de vicepresedintele companiei) ca sa imi comunice ca sunt pe drumul cel bun si ca are pentru mine “o veste minunata”. Despre ce veste era vorba va veti intreba…
Despre faptul ca un examen de verificare pe parcurs fusese trecut cu brio de catre mine. Apropoul era foarte clar adica sa continui stagiatura pentru ca totul este bine sau altfel spus”totul e minunat”. Ajung la birou in cele din urma. Sefii mei erau tot un zambet si frecandu-si mainile ma intreaba: “Ei te-ai mai gandit ramai in continuare stagiar?” Iar eu tot surazand le raspund sec: “Nu pot continua stagiatura in conditiile in care nimeni nu isi asuma o schimbare de atitudine fata de conventia semnata si fata de regulamentele asociatiei profesionale”.
La auzul acestei fraze brusc s-au schimbat la fata si mi-au spus ca nu pot ramane in firma pe pozitia de sef de echipa si ca daca nu accept sa continui stagiatura in aceeasi termeni TREBUIE sa demisionez. Desi legea imi permitea sa aman stagiatura (un an de zile) nu intelegeam de ce eram fortat sa o continui. Apoi am intrebat daca pot vorbi cu CEO-ul companiei pentru a-i aduce la cunostinta faptul ca este ilegal ce mi se cere.
La faza asta au facut ochii si mai mari la mine si m-au apucat de brate incadrandu-ma si spunandu-mi ca nu voi iesi afara din firma fara sa aibe in mainile lor demisia mea. Penibilul situatiei era destul de mare si am acceptat propunerea lor ilegala de a ajunge la biroul resurse umane pentru a discuta legalitatea acestei decizii.
De la etajul trei pana la parter am luat liftul fiind in permanenta incadrat si tinut de brate ca nu cumva sa fug ma gandesc si sa nu ies din firma fara a avea domniile lor demisia mea scrisa. Erau destul de multe camere de luat vederi si nu intelegeam de unde venea atata curaj din partea zbirilor…Mai tarziu aveam sa aflu…
Aici ar fi trebuit sa intalnim o doamna care se ocupa de asa ceva numai ca nefiind pe moment in birou ni s-a spus ca trebuie sa asteptam circa 5-10 minute. Tot la parterul imobilului se afla un mic bufet cu autoservire si am dorit sa ies ca sa cumpar o cafea daca tot trebuia sa asteptam. Cand am incercat sa deschid usa sefii mei s-au postat instant in fata usii nepermitandu-mi sa ies din acel birou. Sincer imi venea sa rad de penibilul situatiei dar in acelasi timp ma gandeam ce si cum gandesc ei despre toate aceste abuzuri facute cu buna stiinta. Ar fi trebuit sa sun la Politie pentru ca ceea ce mi se intampla nu era altceva decat “sechestrare de persoane” dar cu mintea mea de “idiot util” m-am gandit la domniile lor si la faptul ca mai devreme sau mai tarziu urma sa ne intalnim la reuniunile asociatiei profesionale si atunci cum ne-am mai fi putut privi in ochi unii pe ceilalti? In loc sa sun Politia am sunat asociatia profesionala dar nu am apucat sa prezint prea mult situatia deoarece intre timp aparuse “mediatorul” de la biroul de resurse umane.
Nu am dorit sa stam toti la masa pentru ca sincer incepuse sa ma ia greata de toata mascarada aia si am solicitat sa se prezinte separat faptele ramanand ca “mediatorul” sa se pronunte. Dupa ce am prezentat si eu situatia asa dupa cum am expus-o mai sus doamna mi-a spus ca nu exista nicio solutie si ca trebuie sa demisionez. Am intrebat-o daca are cunostinte generale despre legislatia canadiana si mi-a raspuns surazand ca nu, eu incercand prin aceasta intrebare sa o atentionez ca ceea ce se petrecea sub ochii ei era sub incidenta codului penal Canadian.
In acest context aveam de-a face cu sechestrarea de persoane cat si redactarea unui document oficial (scrisoarea de demisie) intr-o stare de presiune (amenintarea ca nu pot iesi din firma fara sa imi dau demisia scrisa) era lovita de nulitate juridica (in engleza se numeste duress) si ca de asemenea este sub incidenta codului penal Canadian.
Doamna Ta caci despre ea este vorba (o sa descoperiti numele fiecaruia in parte rasfoind putin dosarul) zambind la mine imi spune ca trebuie sa imi scriu demisia. Am scris-o ca sa pot iesi din cladire si a fost acceptata ca atare . Veti avea o mare surpriza citind scrisoarea mea de demisie…Documentul astfel semnat a fost inmanat apoi sefilor care asteptau infrigurati pe hol si dusi au fost. Am ramas putin de vorba cu aceasta doamna explicandu-i in aceeasi maniera cum ii explicasem vicepresedintelui companiei ca in situatii de criza sunt determinat sa folosesc cele doua pistoale imaginare din dotare. Si ca ar fi bine sa se revina la masa negocierilor inainte ca sa ajung la tribunal pentru toate abuzurile indurate atat de ordin penal cat si civil. Doamna Ta a fost destul de amabila si a facut acest gest minimal pentru a mai discuta odata cu vicepresedintele iar raspunsul a venit prompt cum ca nu se accepta nicio modificare: adica trebuie sa continui stagiatura fara niciun fel de garantii si fara a mi se oferi alternativa de a lucra pur si simplu pe pozitia de sef de echipa pe o perioada de un an de zile. Altfel spus: “ primesc sa se schimbe ceva pe ici pe colo prin partile esentiale, dar sa nu se modifice nimic”. Mentionez ca toate aceste lucruri se petreceau in jurul orei 8.30 a.m. pe data de 20 Octombrie 2010.
Am predat apoi echipamentul si cardul magnetic de acces in companie si am plecat mai departe cu gandul de a prezenta situatia in fata asociatiei profesionale pentru ca se depasise orice norma de etica profesionala si nu numai, deja se ajunsese in sfera penalului.
Am ajuns la asociatie undeva dupa pranz si am avut o discutie libera as putea spune cu secretarul general al asociatiei prezentand toate fatetele situatiei. Spre surprinderea mea acesta imi spune ca a fost deja sunat si ca i s-a spus o alta poveste desi scrisoarea de la monitor o avea si domnia lui deci nu era ceva nou faptul ca ceea ce eu faceam in cadrul acelei firme nu era decat o pierdere de vreme nerespecatandu-se coventia
semnata intre cele trei parti.
Imi luasem o margine de siguranta oarecare si urma ca in dupa amiaza aceleiasi zile sa merg la un interviu la o alta companie. Nu inainte de a parasi biroul secretarului general al asociatiei am fost intrebat: “unde ai de gand sa mergi dupa acest episod?” iar eu nedorind sa dau detalii ca voi avea un interviu pentru o noua angajare am raspuns sec: “nu stiu sigur ce voi face”. Practic in acel moment incepeam sa vad fata adevarata a asociatiei asa zise profesionale. Pierdusem increderea ca vor face ceea ce trebuia facut: chemarea celor doi fosti sefi in fata comitetului de disciplina si medierea acestei situatii. Eram doar un cetatean Canadian de mana a doua.
Eram in dupa amiaza aceleasi zile de 20 Octombrie 2010 orele 2 p.m. cand parasind sediul asociatiei profesionale si cautand cheile de contact ale masinii in buzunarul pantalonilor gasesc un SD card care apartinea unei unitati GPS si continea date legate de un proiect la care lucrasem cam 4 zile deci erau o gramada consistenta de coordonate stocate pe acel card si care apartineau firmei MMM Group. Normal ca nu doream sa fiu acuzat pe nedrept ca mi-as fi insusit acel card, asa ca primul gand a fost sa ajung inapoi la firma si sa-l predau direct managerului de proiect care intamplator nu era niciunul din sefii cu care avusesem conflictul de munca. Totodata imi faceam vise ca voi putea vorbi cel putin cu acesta ca de la om la om si sa-i explic ca este rusinos ceea ce se intampla si ca ar fi de dorit sa se evite partea emotionala si sa gandim putin la rece situatia. Numai ca situatia era deja gandita “la rece”…si “foarte la rece”.
Ajungand la sediul firmei MMM Group (pereti din sticla si cadre) in jurul 2:30 p.m. pana sa intru in holul de la parter am fost vazut pe geam de catre o doamna de la biroul de resurse umane care m-a intampinat la usa biroului intrebandu-ma ce este cu mine. I-am explicat ca am gasit un SD Card care trebuie sa il inmanez personal d-lui Jeff Fee pentru a fi sigur ca nu va fi pierdut sau ratacit pe undeva. Am fost invitat in birou (accesul se facea numai cu un card magnetic lucru pe care eu il predasem in dimineata aceleaiasi zile) si de aici in alt birou mai mic si mi s-a spus sa astept ca in cateva minute va cobora persoana dorita. Un lucru mi s-a parut curios ca fiind ora 2:45 p.m. biroul de resurse umane era cam gol dar in acelasi timp am zarit si o fatza noua pe care nu o vazusem niciodata. Aveam sa aflu mai tarziu cine era de fapt…si ce rol a jucat in derularea evenimentelor. M-am asezat pe un scaun si mi-am scos telefonul mobil pentru a anunta patronul firmei unde ar fi trebuit sa ma angajez ca voi intarzia putin si sa imi cer scuzele de rigoare pentru ca a intervenit acest fapt neprevazut.
Nu cred sa fi trecut mai mult de 5 minute de la momentul intrarii mele in sediul firmei, intrarea mea in biroul de resurse umane plus tentativa de a telefona, cand la un moment dat se deschide usa si in fata mea doi civili si doi ofiteri de politie mi se adreseaza pe un ton dur sa ridic mainile apoi sa le duc la spate si ca sunt arestat cum ca as fi proferat amenintari cu moartea la adresa sefilor mei cu care avusesem conflictul de munca si ca am pistoale la mine etc.
Pe moment am crezut ca ma aflu la camera ascunsa (banuiesc ca ati vazut multe gaguri care se fac cu ajutorul politiei pe la emisiunea aceea simpatica “Just for Laughs”) dar dupa cateva secunde am realizat ca jucam in filmul “SET UP” sau pe romaneste “CAPCANA”.
Normal ca apoi s-a procedat ca la carte: am fost incatusat, perchezitionat peste tot (nu s-au gasit asa zisele pistoale) si dus in masina politiei care astepta cuminte afara si de aici puteam fi vazut pe geam de multi colegi iar unii se uitau mirati neintelegand nimic pentru ca eu fiind o fire destul de deschisa le mai spuneam cate un banc etc. Catusele au fost stranse cu simt de raspundere patriotic pentru ca in cateva minute de asteptare mainile se facusera albastrii si nu intelegeam de ce nu se face o confruntare pe loc pentru a evita toata mascarada asta. Ceva mai tarziu aveam sa aflu “mobilul crimei”…L-am rugat pe ofiterul de politie sa imi slabeasca putin catusele pentru ca risc sa imi pierd mainile definitiv lucru pe care l-a facut…Dupa vreo 30 de minute de asteptare in masina a venit ofiterul insarcinat cu ancheta si am plecat spre sectia de politie.
Dupa parerea mea a durat cam vreo 15-20 de minute pana am ajuns la sectia de Politie. In timpul deplasarii catre sectie eram interogat in timp ce masina mergea fara a fi avertizat. Un lucru foarte interesant de mentionat ca atunci cand ofiterul inregistra dialogul nostru (eu nestiind ca inregistreaza convorbirile) acesta schimba intonatia vocii si asa mi-am dat seama ca ceva se intampla (am uitat sa va mentionez faptul ca ma ocup de muzica si ca probabil urechea mea muzicala m-a ajutat sa identific acest mic detaliu).
Ajungand la sediul politiei am fost introdus intr-o celula, mi s-au luat cureaua si sireturile de la pantofi (cei ce au facut armata stiu despre ce vorbesc acum) si mi s-a spus sa astept pentru ca voi fi eliberat in cateva ore.
Ce se intampla de fapt in cele cateva ore? Erai verificat pe toate partile daca ai antecedente daca ai fost vreodata depistat cu droguri etc. plus confectionarea dosarului preliminar cu definirea capetelor de acuzare.
Dupa vreo trei ore de asteptare in celula mi se spune ca nu mai este nevoie de catuse si ca trebuie sa urmez un domn sa semnez ca am luat la cunostinta de acuzatiile ce mi se aduc si ca promit sub semnatura privata ca ma voi prezenta la prelevarea amprentelor plus fotografii (fata, spate si profil) si ca totodata imi iau angajamentul sa apar la tribunalul din NEWMARKET la data de 17 Noiembrie 2010. Ce puteai sa mai zici sau sa faci in acest context decat sa te supui legii…
Eram complet buimacit de turnura evenimentelor iar bomboana pe coliva a fost pusa cand am ajuns acasain seara aceleasi zile fatidice de 20 Octombrie 2010 cand fosta sotie mi-a spus simplu dupa 10 ani petrecuti impreuna ca: “ar fi mai bine sa ma arunc de la etaj (stateam la etajul 11) pentru ca viata mea in Canada este pecetluita si ca voi fi considerat un paria permanent”. Degeaba am incercat sa-i explic ca totul este o neintelegere si ca voi demonstra acest lucru in tribunal.
Acum nu ramasese altceva de facut decat sa caut un avocat caruia sa-i spun de-a fir a par ce s-a intamplat cat si temerile mele ca ceva nu este in regula. Am sunat cativa avocati si surprinzator nimeni nu dorea sa ia cazul. In cele din urma gasesc un avocat destul de incercat avand si o varsta inaintata aproape 85 de ani care a a fost de accord sa preia cazul. Am semnat un contract am platit si un avans destul de consistent si in urma scrisorilor schimbate intre acesta si avocatul firmei aveam sa aflu “lucruri traznite” cum ca eu as fi spus doamnei Ta (cea de la resurse umane) ca detin doua pistoale unul mai mic (cam 20 de cm) cu cartuse
oarbe pentru sefii cu care eram in conflict direct si unul mai mare (cam 40 de cm, lungimea pistolului reiese din marturia acesteia data in fata politiei) cu cartuse normale pentru guvernul Canadei sau Guvernatorul General al Canadei aici nu prea a inteles ea bine ce as fi zis la momentul demisiei mele si mai mult decat atat as fi avut si o lista asupra mea cu cateva agentii guvernamentale cu care eu as fi fost in conflict.
Va dati seama ca sa auzi asa ceva ramai blocat te ciupesti de fata si nici nu mai stii ce sa mai crezi: te afli in realitate sau intr-o atmosfera kafkiana? La vederea acestor acuzatii avocatul meu zambeste si imi spune: “Nu te teme d-le Barbu aceasta este procedura standard in Canada pentru a se scapa de incomozi”.
In acel moment se prabusea “mitul CANADA” pe care il construisem cu atata pasiune si dragoste si incepeam sa realizez ca “apele linistite sunt foarte adanci”.
Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la Consulatul Romaniei de la Toronto ca sa informez despre acest caz care avea o conotatie politica cat CANADA de mare. La auzul unor asemenea enormitati mi s-a promis de catre viceconsulul de atunci ca la prima aparitie in tribunal va veni si el sa auda cu urechile lui faimoasele capete de acuzare.
Apropiindu-se data de 17 Noiembrie (prima zi de aparitie in fata judecatorului de pace) avocatul meu imi spune ca nu ma mai poate reprezenta efectiv in tribunal dar accepta sa ma consilieze. Totodata brusc nimeni de la consulatul Romaniei nu mai raspundea la telefon si nici la e-mailuri. Simteam ca ceva se intampla undeva in spatele meu si ca exista un centru de comanda pentru toate plotogariile astea.
Intrebarea era cine avea aceasta influenta atat de puternica incat sa intimideze sau sa “motiveze” pe toata lumea pentru a fi lasat de unul singur in tribunal lipsit de o aparare eficienta.
La data prevazuta m-am prezentat la tribunal dis de dimineata pentru ca aici daca intarzii in cauze penale, risti sa faci o noapte de arest. Si cum stateam eu cumintel sa imi aud numele strigat alaturi de al Reginei (pentru ca dupa cum stiti Canada fiind monarhie constitutionala este reprezentata de catre Majestatea Sa Regina Elisabeta a-II-a in calitate de sef al statului) in formula Regina vs. Barbu Gheorghe constat ca se termina de strigat toate dosarele numai al meu era lipsa la apel.
In acel moment am realizat ca este un “dosar fabricat” si ca trebuie sa existe o conexiune. Aveam sa aflu acest lucru la un an si jumatate distanta. Judecatorul de instructie ma intreaba ce este cu mine in tribunal si ii raspund politicos ca am niste hartii care stabilesc data si ora pentru a mi se aduce la cunostinta de catre procurorul coroanei acuzatiile si probele acuzarii. Intre timp daca am fost abandonat de toata lumea incepusem sa studiez de unul singur Codul Penal Canadian si procedura adiacenta. Judecatorul foarte surprins intreaba procurorul de serviciu unde este dosarul meu si acesta dadea din umeri cum ca nu stie nimic.
Realizati penibilul situatiei?
S-a mers pe intimidarea mea si pe faptul ca scrisesem ceva in demisia mea: cum ca voi renunta la cetatenia canadiana in semn de protest pentru abuzurile la care fusesem supus de catre firma MMM Group (unul din “cuirasatele” CANADEI) si cred ca s-au asteptat ca eu sa nu mai fiu in Canada la acea ora, numai ca daca m-as fi intors candva in Canada sustragandu-ma acestui proces aveam de executat doi ani frumosi de puscarie nemaipunand la socoteala faptul ca in 1998 Romania semnase conventia de extradare cu Canada.
Asa ca daca paraseam Canada cu draga inima eram arestat de catre Politia Romana si urcat in avionul de Canada pentru a executa cei doi ani plus ca in acel moment erai deja “vopsit” pe viata plus ca trebuia sa duci in spate toate enormitatile acelea de un penibil jenant. Nu stiu pe unde te-ai mai fi putut preumbla in lumea asta cu asa o carte de vizita si cu o “coada” prefabricata de o asemenea dimensiune…Vorba lui Toma Caragiu: “ce soparla frate ca asta e ditamai crocodilul”
Numai ca D-zeu avea alt plan cu si pentru mine…Va urma. (Cristina T.).
Articolul Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS” apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Eveniment
Cum alegi un fotograf pentru eveniment după portofoliul lui
Portofoliul îți arată cel mai repede cum lucrează un fotograf: ce stil are, cât de constant este și dacă poate surprinde exact genul de eveniment pe care îl organizezi. Pe Eveniment 24 găsești teme despre organizarea evenimentelor, iar ghidul de mai jos te învață să citești portofoliul cu atenție.
Caută seturi complete, nu doar cele mai bune poze
Imaginile alese pentru prezentare sunt, în mod natural, cele mai reușite. Cere de aceea albume întregi dintr-un singur eveniment. Astfel vezi cum se descurcă fotograful pe parcursul întregii zile: la pregătiri, la momentele oficiale, la petrecere, în lumină bună și în lumină slabă.
Un portofoliu solid arată coerență. Dacă toate pozele sunt făcute în aceleași condiții ideale, ai motive să întrebi cum arată munca în situații dificile.
Verifică dacă stilul se potrivește cu ideea ta
Unii fotografi preferă imaginile spontane, alții compoziția atent regizată. Fiecare abordare are rostul ei. Răspunde sincer la întrebarea: ce vreau să rămână din eveniment? Dacă îți dorești mai ales emoția, caută cadre naturale, cu oameni surprinși în mișcare. Dacă ai nevoie de poze de grup și de detalii de decor, caută dovezi că fotograful știe să le organizeze.
Detalii tehnice care se văd în poze
- Claritatea fețelor, chiar și în mișcare.
- Expunerea corectă: nici fețe arse de blitz, nici umbre prea adânci.
- Culori naturale, fără filtre exagerate care îmbătrânesc imaginea.
- Cadre drepte și compoziție atentă, fără elemente deranjante în fundal.
Întrebări de pus la discuția cu fotograful
După ce ai ales două sau trei variante, programează o discuție. Întreabă cum se desfășoară ziua, cât timp petrece fotograful la eveniment și când primești pozele. Cere să știi câte imagini prelucrate vei primi și în ce format, precum și dacă lucrează singur sau cu un asistent. Un răspuns clar, fără ocolișuri, este deja un semn bun.
Dacă evenimentul include muzică și dans, merită să te informezi și despre alte aspecte ale organizării. O lectură utilă este materialul despre greșelile frecvente când vine vorba de muzica la petreceri, care te ajută să pregătești atmosfera pe care fotograful o va surprinde.
Contractul și detaliile practice
Orice înțelegere se pune pe hârtie. Contractul ar trebui să precizeze data, intervalul orar, numărul de imagini, termenul de livrare și modul de utilizare a pozelor. Verifică și ce se întâmplă dacă evenimentul se amână sau dacă fotograful nu poate ajunge din motive de forță majoră.
Pe Eveniment 24 poți citi și alte teme despre pregătirea unui eveniment, dar lista de verificare pentru fotograf rămâne a ta: notează momentele-cheie, persoanele care trebuie fotografiate și locurile importante, apoi dă-i lista din timp.
Greșeli frecvente
Cea mai des întâlnită este alegerea după preț. O ofertă ieftină poate ascunde echipament slab sau lipsă de experiență. A doua este lipsa unei discuții în prealabil: fără o listă de cadre dorite, fotograful lucrează după intuiție și poate rata momente importante pentru tine.
Pe scurt
Studiază seturi complete, potrivește stilul cu așteptările tale, pune întrebări concrete și cere un contract clar. Mai multe idei practice despre organizarea evenimentelor găsești oricând pe Eveniment 24, iar fotograful potrivit rămâne cel în care te simți încrezător.
Eveniment
Ce vezi, de fapt, în douăzeci de minute de vizionare
Vizionarea unui apartament durează, în medie, cât o cafea băută în picioare. Intri, saluți, ți se arată bucătăria, living-ul, balconul, baia, iar din spate cineva spune că s-au făcut renovări „acum câțiva ani”. În douăzeci de minute trebuie să decizi dacă locul acela ar putea deveni casa ta. Am însoțit mai mulți prieteni la astfel de vizionări și am observat că cei care aleg bine nu sunt neapărat cei mai pricepuți, ci cei mai atenți la detalii mici: cum se închide ușa, ce miros are holul, cât de tare se aude strada. Mai jos sunt scenele care s-au repetat, cu lucrurile care merită notate pe loc.
Primele treizeci de secunde, înainte de a intra în apartament
Vizionarea adevărată începe pe scară. Cum arată intrarea în bloc, e curat, e lumină, funcționează interfonul? Cine locuiește pe palier și cum se aude liftul când urcă? Sunt lucruri pe care agentul nu le menționează, dar pe care le trăiești zilnic după mutare.
Mirosul de pe casa scării spune mult. Mucegai, fum de țigară sau mâncare veche înseamnă o ventilație slabă sau o curățenie neglijată. Dacă observi asta la ora la care ești programat, probabil se întâmplă mereu. Fotografiază panoul de comunicate de la intrare, unde se pot citi lucruri despre fondul de reparații, lucrări sau restanțe.
Uită-te și în jur: parcarea, stația de autobuz, magazinul din colț, zgomotul străzii. Merită să treci pe acolo și seara, nu doar la ora vizionării. O stradă liniștită la prânz poate fi un bulevard zgomotos la ora zece.
Odată ajuns în ușă, încetinește. Majoritatea oamenilor intră grăbiți, impresionați de lumină sau de mobila bine aleasă. Tu fă un pas înapoi și privește camera întreagă, ca pe o fotografie.
Un truc al unui prieten: ajunge cu zece minute mai devreme și așteaptă pe scară. Vede cine intră și iese, aude liftul, simte dacă blocul e animat sau adormit. Câteodată, doi vecini care vorbesc la ușă îți dau mai multe informații decât un anunț de pe un site.
Ochii în sus, în jos și spre colțuri
Cele mai multe probleme ale unui apartament nu sunt la nivelul privirii. Sunt în colțurile tavanului, unde se adună igrasia, sub chiuvete, unde curg țevile, în jurul ferestrelor, unde se vede starea tâmplăriei. O pată discretă, vopsită proaspăt, într-un colț, poate povesti mai mult decât oricare dintre vorbele vânzătorului.
Dacă te gândești să cumperi, înainte de orice negociere merită să știi ce argumente funcționează și ce nu. Pentru asta, ajută să urmărești explicațiile din secțiunile de cumpărare și acte de pe ApartamentHub: ghiduri de cumpărare și închiriere, unde vizionarea, contractul și mutarea sunt tratate pas cu pas.
Deschide ferestrele, închide-le la loc și vezi cum se mișcă. Apasă pe toate întrerupătoarele, deschide robinetele, trage apa la toaletă. Pare mărunt, dar știu pe cineva care a descoperit abia după mutare că lumina din baie nu mergea și că robinetul din bucătărie scotea apă doar de la o anumită presiune.
Uită-te și la prize. Sunt suficiente în fiecare cameră? Sunt în locuri logice? Câteva prize suplimentare pot costa mai mult decât crezi, mai ales dacă pereții sunt din beton și trebuie spart. Nu strică să notezi totul în telefon, chiar dacă agentul zâmbește.
Uită-te și la podea. Parchetul care se ridică pe margini, gresia ciobită, pragul care scârțâie sunt semne de umiditate sau de lucrări făcute în grabă. Ia în calcul și balconul: poate fi închis, dar cum a fost izolat? E o prelungire a camerei sau un spațiu de depozitare?
Nu te rușina să ceri să te uiți în dulapuri sau în camera tehnică. Acolo se văd contorul, centrala, tabloul electric. Dacă tabloul e vechi, cu fire mulțime și siguranțe de modă veche, ia în calcul un cost de modernizare.
Zgomotul, lumina și vecinii pe care nu îi cunoști încă
În a doua jumătate a vizionării, întreabă-te cum ar fi o zi obișnuită acolo. Stai câteva secunde în tăcere, în mijlocul sufrageriei. Ce auzi? Mașini, voci, un televizor de la vecini, țevi care bubuie? Un apartament frumos cu pereți subțiri este un apartament obositor.
Lumina contează la fel de mult. Notează cum e orientat apartamentul și la ce oră ești acolo, pentru că soarele de la prânz schimbă tot. O cameră însorită vara poate fi o saună, iar una la nord, luminoasă doar câteva ore, se simte rece iarna. Dacă poți, treci pe acolo și la altă oră.
Vecinii nu se pot alege, dar pot fi intuiți. Ce se vede pe palier? Sunt papuci în fața ușilor, bicicleți, cărucioare, ghivece cu flori? Sunt semne ale unei comunități care își ține spațiul comun în ordine. Dacă pe scară se aude o ceartă sau un câine care latră neîncetat, ai primit informația fără să o ceri.
Întreabă vânzătorul sau proprietarul de ce se mută. Răspunsul spune uneori mai mult decât mobila: dacă pomenește de zgomot, de costurile întreținerii sau de relațiile din bloc, ai un fir de urmat.
Merită să bați discret în perete, dacă proprietarul nu are nimic împotrivă. Un sunet cavernos înseamnă gips-carton sau un perete subțire, unul surd înseamnă zidărie groasă. E un test vechi, dar încă bun, pe care meșterii îl fac din reflex.
Actele din spatele ușii
Un apartament nu se cumpără doar cu ochii. Dosarul actelor e jumătate din decizie: proprietatea, istoricul, eventualele sarcini, restanțele la întreținere. Cere să vezi documentele de la început, nu la sfârșit, iar dacă ceva e neclar, întreabă un specialist sau un notar înainte de orice avans.
La chirii, regula e aceeași, doar mai mică ca miză: contractul scris, inventarul, starea locuinței fotografiată la intrare, modul în care se plătesc utilitățile. O fotografie cu data vizibilă a unui perete zgâriat te poate scuti de reclamații la plecare.
Când vine vorba de preț, pregătește-te cu argumente concrete, nu cu impresii. Dacă știi ce probleme ai văzut, ce costuri apar pentru reparații și cum se compară zona cu altele, discuția devine mult mai bună. Un material util despre negocierea prețului la apartament și argumentele care contează te ajută să-ți organizezi gândurile înainte să te așezi la masă cu cealaltă parte.
Nu fi primul care vorbește despre cifre. Ascultă, pune întrebări și lasă tăcerea să lucreze. Oamenii care vând sunt adesea mai deschiși decât te aștepți, mai ales dacă nu se simt presați.
Un lucru pe care mulți îl uită: spațiul din jurul blocului. Cine întreține scara, cine plătește apa caldă, există administrator care răspunde la telefon? Răspunsurile nu se găsesc în anunț, dar le poți afla de la un vecin dispus la o conversație de două minute.
La un contract de închiriere, citește cu atenție clauzele despre reparații, perioada de preaviz și garanție. Dacă o clauză nu ți se pare clară, cere să fie rescrisă, nu o accepta pe încredere. Un proprietar serios nu va avea nimic împotrivă.
Ce întrebi la final și ce notezi în mașină
La finalul vizionării, înainte să pleci, mai ai câteva întrebări de pus. Cât costă întreținerea în lunile de iarnă? Cum se încălzește apartamentul? Când s-au făcut ultimele reparații la instalații? Există lucrări planificate în bloc? Răspunsurile, chiar vagi, te ajută să compari cu alte oferte.
Apoi, nu decide pe loc. Oricât de frumos ți s-a părut, lasă o noapte între vizionare și hotărâre. Suntem tentați să luăm decizii emoționale, mai ales când ni se spune că mai sunt alți doi interesați. Dacă apartamentul e bun, nu dispare peste noapte, iar dacă dispare, probabil nu era pentru tine.
În mașină sau la cafeneaua din colț, notează imediat ce ai văzut: ce ți-a plăcut, ce te-a deranjat, ce ai de verificat. Memoria se șterge repede, iar după trei vizionări toate apartamentele se amestecă. Cu un tabel simplu și câteva poze, comparația devine clară.
Dacă ai doi copii sau un câine, spune-o de la început. Unele locuințe nu sunt potrivite, iar un proprietar sincer îți va spune clar. Mai bine o întrebare incomodă acum decât o mutare forțată peste șase luni.
Cum arată o zi de după, când ai ales
Dacă te hotărăști, urmează partea mai puțin vizibilă: acte, avans, notar sau contract de închiriere, mutare. Nu te grăbi să semnezi nimic fără să citești fiecare pagină, iar dacă ceva nu e clar, întreabă. O întrebare pusă azi costă un minut, una pusă după semnătură poate costa luni.
Iar dacă nu te hotărăști, e în regulă. Ai învățat ce vrei și ce nu, iar următoarea vizionare va fi mai bună. Vizionarea este un exercițiu: la a cincea ai deja un ochi format, la a zecea îți dai seama imediat unde sunt problemele.
Seara, când te întorci acasă, rezumă-ți impresiile unui om apropiat, cu voce tare. Auzindu-te, vei simți imediat dacă ești entuziasmat sau doar obosit de drum.
Data viitoare, ia cu tine o listă scurtă, telefonul încărcat și un prieten care nu e implicat emoțional. Fă fotografii, pune întrebări, ascultă tăcerea apartamentului. Douăzeci de minute sunt puține, dar ajung dacă știi unde să te uiți.
Eveniment
Prima ta ofertă de energie: ce citești înainte să semnezi
Ți-ai găsit în sfârșit garsoniera, ai cărat ultimele cutii pe scări și abia ai apucat să bagi cheia în ușă când sună telefonul. Un consultant îți propune un contract de energie „avantajos”, valabil doar până diseară. Pentru cineva care se mută singur prima oară, tentația e mare: vrei să bifezi încă o problemă și să treci mai departe. Tocmai de aceea merită să încetinești. O ofertă bună rezistă la o seară de citit, iar una slabă se bazează pe graba ta. Mai jos găsești șapte puncte de verificat, pe care le poți parcurge împreună cu cineva în care ai încredere.
1. Nu semna în aceeași zi, indiferent cât de frumos sună
Termenul „doar azi” este cea mai veche metodă de a scurta gândirea. Chiar dacă oferta e reală, o variantă similară mai apare, iar dacă nu apare, nu ai pierdut mare lucru. Spune-i politicos persoanei de la celălalt capăt al liniei că o să revii după ce citești documentul și cere-l în scris, pe e-mail sau pe hârtie.
Un contract de care nu te grăbești să te ferești arată de regulă la fel și a doua zi. Dacă oferta dispare între timp, înseamnă că nu era făcută pentru tine, ci pentru momentul tău de neatenție. Notează-ți ora la care a sunat, numele firmei și ce ți s-a promis verbal, pentru că aceste promisiuni trebuie să se regăsească negru pe alb în contract.
Rugămintea de a veni alături de tine nu trebuie să sune a lipsă de încredere în tine însuți. Mulți tineri se tem că vor părea nesiguri, dar un om matur nu se simte stânjenit să ceară o a doua părere pentru un contract de câțiva ani. Dimpotrivă, vânzătorii serioși respectă asta și răspund mai atent.
Dacă cel care sună insistă, ia asta ca informație. Un om care vrea să te ajute nu se supără când îi ceri timp, nu ridică tonul și nu te face nepriceput. Poți chiar să închizi politicos și să suni tu înapoi, la numărul oficial al firmei, ca să te asiguri că vorbești cu cine trebuie.
2. Cheamă omul care are răbdare, nu pe cel care se pricepe cel mai bine
Un părinte, un frate mai mare sau un prieten care a trecut deja prin asta nu trebuie să fie expert în energie. Contează să fie calm, să pună întrebări simple și să nu aibă nimic de câștigat din decizia ta. De multe ori, o întrebare naivă, de felul „și dacă mă mut peste un an?”, scoate la iveală exact clauza pe care consultantul a trecut-o repede.
Așază-vă la o masă, cu documentul printat sau pe laptop, și citiți pe rând. Tu citești cu voce tare, celălalt ascultă și subliniază ce nu înțelege. Metoda e lentă, dar funcționează: ce nu poate fi explicat pe înțelesul unui om de bună-credință probabil nu e un lucru de care ai nevoie.
Notează-ți răspunsurile primite, chiar și pe cele evazive. O reticență în fața unei întrebări directe spune, de multe ori, mai mult decât un paragraf întreg de argumente comerciale. Nu căuta perfecțiunea: caută claritate, iar dacă n-o găsești, mergi mai departe.
3. Ce înseamnă, de fapt, „energie verde” într-o ofertă
Cuvântul „verde” apare pe multe pliante și are sensuri foarte diferite. Poate însemna că furnizorul cumpără certificate pentru o parte din energia livrată, poate însemna că ți se propune o instalație proprie sau poate fi doar o poză cu frunze lângă un preț. Întreabă direct ce anume se schimbă în practică pentru tine: din ce sursă vine energia, cine o certifică și dacă există vreo diferență în ceea ce plătești lunar.
Dacă vrei să înțelegi mai bine terminologia înainte de a discuta cu vânzătorul, poți parcurge materialele de pe Monitor24: energie verde, reciclare și mediu acasă, unde subiecte precum eficiența, apa și resursele sunt explicate fără jargon. O seară de lectură îți dă destul vocabular cât să nu mai dai din cap la orice termen nou.
Mai e un detaliu practic: fă o poză contorului în ziua în care intri în locuință. Indexul de pornire te scutește de discuții ulterioare despre ce ai consumat tu și ce a consumat altcineva înainte să te muți.
Un exercițiu bun, înainte de a lua o decizie: scrie pe o pagină ce ți-ar plăcea să obții de la această ofertă. Poate vrei doar o factură mică, poate vrei liniște, poate vrei un gest pentru mediu. Dacă oferta nu răspunde la nimic din ce ai scris, nu are rost să o ții în discuție, oricât de lustruită ar fi prezentarea.
4. Datele pe care le ai deja și nu le pui pe masă
Înainte de orice comparație, ai nevoie de câteva cifre din casa ta: ce fel de încălzire are apartamentul, câte aparate mari folosești, cât stai efectiv acasă în timpul zilei. Fostul chiriaș sau proprietarul îți poate arăta facturile de iarnă, care spun mult mai multe decât o medie anuală. Dacă locuința e nouă pentru tine, cere măcar ultimele trei facturi.
Cu aceste informații, o ofertă încetează să fie abstractă. Poți să vezi dacă un tarif avantajos doar noaptea ți se potrivește, tu fiind plecat la birou toată ziua, sau dacă un preț mic pe kilowatt vine cu un abonament fix care îți mănâncă toată diferența. Fără cifre, orice reducere pare mare.
Cere, de asemenea, exemplul unei facturi pentru o lună medie și pentru una scumpă. Dacă furnizorul nu poate arăta o simulare cinstită, înseamnă că nici el nu e sigur ce ți se va cere să plătești, iar asta e un semnal de prudență.
5. Prețul fix și prețul care se mișcă
Contractele cu preț fix pe o perioadă te apără de surprize, dar te și leagă, uneori cu penalizări dacă pleci mai devreme. Cele cu preț variabil pot fi mai ieftine o vreme, apoi te prind nepregătit. Niciuna nu e bună în sine; contează cât de bine îți cunoști propriul buget și cât de stabilă e viața ta în următoarele luni.
Dacă te gândești să te muți din nou într-un an, fugi de perioade lungi de angajament. Dacă ai un venit mic și fix, o factură previzibilă, chiar puțin mai scumpă, te ajută să planifici. Pune-ți întrebarea simplă: pot suporta luna cea mai proastă a contractului? Dacă da, ești pe teren sigur.
Păstrează un dosar, fizic sau în telefon, cu contractul semnat, cu corespondența și cu pozele contorului. Peste doi ani, când vei vrea să schimbi furnizorul sau când va apărea o diferență pe factură, vei fi mulțumit că ai totul într-un singur loc.
Compară ofertele la același nivel de consum. Doi furnizori pot părea diferiți doar pentru că unul ți-a arătat prețul fără taxe, iar celălalt cu tot cu ele. Pune cifrele în aceeași unitate și în aceeași perioadă, altfel compari mere cu pere și te alegi cu o impresie falsă.
6. Clauzele mici de la finalul paginii
Adevărul despre o ofertă se ascunde adesea acolo unde se uită cel mai puțin lumea: perioada minimă, costul rezilierii, reînnoirea automată, modul de transmitere a indexului. Citește aceste rânduri de două ori și cere explicații pentru orice formulare vagă.
Un alt detaliu: verifică dacă numele din contract, adresa și seria contorului corespund cu realitatea. Greșelile mărunte se transformă în săptămâni de corespondență. Iar dacă ți se spune că „se rezolvă oricum la mutare”, cere să fie scris în document, nu doar spus la telefon.
Cei care ajung la a doua sau a treia locuință învață repede că un contract bun se recunoaște prin lucrurile pe care nu trebuie să le explici nimănui: e clar, e complet și îl poți găsi oricând.
7. Contextul mai larg, pe care îl alegi tot tu
Energia nu se reduce la factură. Alegerile despre cum încălzești, cum iluminezi și cât consumi stau lângă alte decizii de zi cu zi. Dacă te interesează cum se compară sursele între ele, ajută un material precum un material de pe monitor24.ro despre energie, care pune lucrurile față în față, fără ton de predică.
Nu trebuie să ajungi expert într-o săptămână. Ajunge să știi suficient cât să recunoști când o promisiune e prea frumoasă ca să fie și ușoară. Cu timpul, vei observa și că micile obiceiuri, precum becurile potrivite sau aparatele scoase din priză, adaugă puțin la economii fără să-ți complice viața.
Începutul vieții de unul singur vine cu zeci de decizii mici, iar energia e doar una dintre ele. Dacă o tratezi cu aceeași răbdare ca pe cumpărarea unui frigider sau a unei saltele, nu vei greși prea mult. Greșeala apare când o tratezi ca pe o formalitate de bifat între două drumuri la magazin.
La început pare mult de făcut, însă lucrurile se așază repede. După prima factură înțeleasă cu adevărat, a doua nu te mai sperie, iar a treia o citești în două minute. Experiența asta rămâne cu tine și când ajungi la alte contracte: internet, asigurare, chirie.
Luni dimineață, ia o foaie și scrie trei lucruri: cât consumi de obicei, cât îți permiți să plătești și până când crezi că rămâi în apartament. Cu acestea în față, orice ofertă devine mai ușor de judecat. Dacă un consultant insistă să semnezi azi, amintește-i că ai nevoie de o zi, un om alături și o copie scrisă. Cine are o ofertă bună nu se teme de o noapte de gândit.
-
Evenimentacum 9 ani2.500 de pachete cu tigari de contrabanda confiscate la Moisei
-
Exclusivacum 4 aniCum poate să arate o săptămână la Vlad Cazino? Planul de recompense zilnice de la acest Vampir!
-
Evenimentacum 8 aniCe spune Tudorel Toader despre scandalul momentului. Există acel document | MaramuresAZI
-
Uncategorizedacum 8 aniMagazinul care ofera huse si accesorii gsm in premiera
-
Uncategorizedacum 8 aniHusele – accesoriile de protectie ideale
-
Exclusivacum 7 aniCare este cea mai buna oferta de angajari la care pot aplica tinerele din Romania?
-
Evenimentacum 5 aniPlexiglas pentru perete pentru casă și local
-
Evenimentacum 5 ani
CSALB lansează Caravana Online în cele mai mari orașe ale țării. Ce au obținut craiovenii din negocierile cu băncile

