Eveniment
CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI”
Am sa incep cu concluzia pentru a nu lasa loc de confuzii:
“SISTEMUL” a fost creat de servicile secrete si s-a naruit din cauza conflictului la varf si a unei conjuncturi favorabile ocultate din exterior! Romania risca dezastre identice cu ale Italiei, recoltate din activitatea malefica a lojei « Propaganda Due » si al sau Licio Gelli. Acesta este momentul defectiunii Udrea !

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit,social. Afacerea a inceput inca din faza de pregatire a loviturii de stat din decembrie,plan la care s-au adaugat, ca poamele pe ciorchine, diversi inchipuiti, multi derapand sau fiind parasiti dupa epuizarea interesului pe care l-au reprezentat. Erau ceva ani, pana in dec ’89, de cand Securitatea nu mai prezenta incredere pentru Ceausescu si nu reprezenta acea politie politica, impresie mentinuta intentionat vie, dupa evenimente si fortat, in constiinta nerodata a majoritatii, pentru ascunderea constructiei ilegale a adevaratei puteri ! Inainte de evenimente Sectia militara a CC al PCR (printre vasnicii ofiteri se numara si tatal pseudorazvratitei Monica Macovei)lucra cu sarg la pregatirea celei de-a doua, si chiar a treia, garnituri de conducere viitoare. Singurul organism ultrasecret purtator al increderii totale a Conducatorului era DIA cu ai sai « acoperiti » pregatiti inclusiv pentru ideea bombastica de « razboi al intregului popor », sarcina de care s-au si achitat, intocmind « nota de plata » cu mortii « revolutiei ». Crimele odata comise, prin unelte bine instruite, criminalii au inceput a-si organiza puterea in cunostinta de cauza. Grupul de intelectuali idealisti, alipiti de « emanati » si necesari imaginii de ansamblu, a fost folosit pentru a controla temperatura multimilor, slabind sau intetind focul manipularii. Priceputii, unii scoliti la propriu, altii prin corespondenta, au inceput a construi « CARACATITA » !
Securitatea fiind total compromisa in convingerile conspiratorilor, se impunea totusi a reprezenta, pentru o perioada cat mai scurta, cadrul “SISTEMULUI”, pentru ca valoarea informativa si contrainformativa era de necontestat. Asa ca printre primele asa zise decrete ale « spumei revolutionare » a fost desfiintarea Securitatii si aducerea structurilor in curtea armatei, mai precis subalterne DIA. Toate unitatile teritoriale, cat si directiile centrale au fost « dotate » cu cadre de conducere ale armatei, acestea disparand in neant dupa cateva luni, atunci cand jocurile, la centru, se ispravisera. Asa a aparut individul Magureanu, alias Imre Astalos, fost ofiter de securitate, fost cadru de nadejde, pregatitor al trecatorilor pe la « Stefan Gheorghiu », trimis apoi in fezandare prin Focsani ca urmare a unor relatii cu o grupare marginala a politicii comuniste, aflata in fronda pasiva fata de Ceausescu, dar reactivata subit de KGB odata cu politica « dezghetului » in care a confirmat Gorbaciov.
Adanc miscat, cu ani in urma, de importanta KGB-lui in viitorul omenirii, acest Magureanu a fost initiatorul « SISTEMULUI », pe care l-a conceput a fi creierul CARACATITEI si izvor nesecat al viitoarelor tentacule de control si stapanire a tot ce misca, in politica, economie si societate. Dar a sfarsit, in scurt timp, in a nu fi singurul sef acestuia, pentru ca la el s-au alipit interese ce reprezentau alte forte interne, slujite disciplinat de « cei pregatiti » de Ceausescu pentru conducere viitoare, la randu-le papusi manevrate de SIE , DIA si… mai stiu cine ! A urmat perioada « primenirii » aparatului de informatii al noului SRI, plantarea noilor sefi, cat si completarea cu cadre ale DIA aparute prin toate unitatile (cativa au ricosat tocmai in Parlamentul actual). In paralel, as zice cu prioritate, s-a trecut la inventarierea « interesata » a arhivelor informative si ale fondului informativ, locuri din care au rezultat adevarate “comori” , adica multime de identitati posibil de santajat in folosul puterii abia instituite, dar necesar a fi batuta in cuie.
Asa au inceput a fi populate scaunele din mass media, justitie, parchete, aparat de stat si guvernamental, banci, institutii administrative, economice, comerciale, turistice etc.
Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestii, Voiculescu, Adamescu etc. Suparat tare ca a pierdut din fief un tronson specializat, tot cam pe atunci a introdus Magureanu modelul GRU in munca informative interna, cel al “ofiterilor acoperiti”, pana atunci apanajul DIE si DIA, dar folosindu-I cu totul altcumva, cu relevanta mare in ceea ce vedem acum pe multimea de posturi tv. Era momentul potrivit, incepea privatizarea concretizata in distrugerea economiei
nationale, iar Imre Astalos nu putea lipsi de la impartirea uriasului tort. Cam pe atunci au aparut « mogulii » in mass media, necesari cu stringenta, pentru ca masura principala in planul de ansamblu era manipularea prostimii !
Munca asidua depusa de acest alogen a dus la stratificarea relatiei informative in SRI. Majoritatea efectivului era alergat pentru culegerea de informatii conform planului de cautare, nu cu mult diferit de cel al fostei Securitatati, dar care profila o matrice ale unor interese aflate in spatele aparatului informativ. Incepuse faza de distrugere programata a economiei nationale, a capacitatii de aparare si a bulversarii sociale. Profitandu-se de anvergura pachetului de pretentii al lumii
occidentale, legate de accederea tarii in NATO si UE, interesele imediate ale potentatilor zilei au expandat, Romania devenind prada profitorilor din SISTEM, informati si totodata protejati de conducerile celor catorva servicii
secrete aparute in paralel. Pe undeva era si normal ca alti lideri, confirmati politic, sa nu fie multumiti de ceea ce primeau de la Astalos si sa caute inversarea polaritatii din sistemul de informatii, motiv pentru care au aparut servicii la interne, in justitie, ministerul public si in alte ministere, chiar daca nu confirmate oficial ca celelalte !
Daca pana atunci institutia « ofiterului acoperit » era apanajul exclusiv al DIA si SIE, fiecare sef de serviciu, si mai mult decat toti Magureanu, si-a format unitatea proprie, folosita atipic.
Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestiideturnat in folosul unei tagme, dovedite actual cu mult mai periculoase decat model, Mafia italiana (n.Magureanu si unul dintre discipolii lui, fost sef SRI Prahova, col. Paltanea erau in scriptele DNA sectia militara intr-un dosar de tradare prin transmitere de secrete, pe filiera italiana via Cipru. Pana acum, din dosar, s-a cam ales praful).Crunt a fost ca la schimbarea ocazionata de pendulul politic intern, fortele din opozitia liberal-taranista si-au insusit tehnica SISTEMULUI si, apreciind-o corespunzator, i-au redat cursul firesc marind astfel distanta de interese dintre clasa politica si popor. Reprezentantii politici s-au inconjurat de o patura subtire de profitori, cu totii fiind protejati de serviciile secrete partase, prin conducerea lor, la jaful sistemic din Romania. Neschimbata a ramas situatia si la revenirea social democrata, dar acum SISTEMUL a beneficiat de slefuire, aportul lui Adrian Nastase fiind definitoriu in pervertirea acestuia. Practic, fostul politician, care a platit infim de putin comparativ cu uriasa sa vina, perfectionase intrepatrunderea anticonstitutionala intre puterile statului, accesandu-le dupa chef. Pare-se ca prietenia cu Silvio Berlusconi, pion activ in Propaganda Due, a lasat grave urme si, chiar daca nefericita prin aparitia altei identitati nenorocite, stoparea accesului spre presedintie a fost utila.
O scurta privire asupra potentatilor nationali dovedeste ca au crescut « odata cu tara ». Nume ca Voiculescu, Magureanu, Adamescu, Tender, Bitner, Bobic, Iacubov, fratii Gardean, fratii Iancu, fratii Cristescu, Popovici si Badea ginerii lui Ion Dinca, Petre Roman, Iliescu, Basescu, gr.Stanculescu, Videanu, Berceanu, Vantu, Geoana, Udrea, Cocos, Maior, Coldea si multi altii sunt identitati ale jafului criminal faptuit cu sprijinul SISTEMULUI si din interiorul lui.
Aparitia lui Basescu nu a facut decat sa scliviseasca fata organizatiei si sa o duca spre noi culmi de victorie. Nici nu putea proceda altfel unul dintre pionii structurilor, aliniat informativ de contrainformatiile militare si apoi lansat in lumea pestrita a fostei DIE. Facand parte din acea garnitura de nivel doi/trei, al viitorilor conducatori vazuti de Ceausescu, protejat, in ordinea devenirii, de gr.Ion Dinca,gr.Ion Coman (cu a sa sectie militara a CC al PCR), si apoi gr.Vasile Milea si gr. Victor Athanasie Stanculescu, fostul presedinte Basescu, acest diform fizic si intelectual exemplar din panoplia politicii nationale, a perfectionat SISTEMUL si a pus tara la dispozitia potentatilor preferati.
Angrenat progresiv in grave acte si fapte, incepand cu vanzarea flotei si continuand cu « mineriada », a fost tras cu ata spre piedestalul supremei functii in stat, moment in care a era total implicat in manevrele oculte ale serviciilor secrete.
Santajabil, datorita trecutului, a intrat in pozitie subalterna in cadrul SISTEMULUI, paianjenul care a controlat, si inca o mai face, panza devenind « omul » lui bun la toate, gr.Coldea. Lipsit de orizont intelectual, dar cu o bolnava ambitie asezonata cu idei fixe, Coldea a fost impins in ochii lui Basescu de asociatii lui in jocul politic murdar, primarul Falca si cumatrul Seculici, boiernasi de Arad. Era exact ceea ce-si dorea Basescu, un functionar habotnic, slugarnic, capabil de orice pentru a-si satisface seful, ceea ce s-a si vazut in timp. Pion activ in operatiunea secretizata « rapirea din Serai » (Omar Hayssam), croita pentru spor de imagine, dar proptita in gard ca malversatie curata, acest Coldea si-a stiut exploata capitalul de incredere si s-a catarat subit in formidabila functie de prim adjunct al sefului SRI, in fapt conducatorul de facto al institutiei, preluand cu persuasiune si conducerea SISTEMULUI. A inceput prin a-si ordona afacerile interne, prin asigurarea functiilor subalterne cu apropiati : propria-i sotie catarata in functia de sef Serviciu Protocol al SRI ai apoi in comanda Centrului de Psihologie al SRI, cumnati, veri, verisoare, fini, pozati in functii de conducere in structuri judetene, colegi si prieteni adusi in principalele functii de comanda din SRI si avansati, cu totii, contrar legii, in grad de generali de catre Basescu (n.r fara a avea cunostinta de ce se afla in spate). Rezolvandu-si spatele a dat iama in justie, parchete centrale, in Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, SPP, administratie, mass-media, mediul de afaceri, unde si-a implantat « ofiterii acoperiti » .
Toate au mers ceas, chiar daca mici sincope in politica rascoleau mass media. Erau chiar bune pentru definirea conflictului inerent unei democratii parlamentare. De o parte si de alta a esichierului politic structurile
informative permiteau mentinerea in lesa a tuturor politicienilor, mai ales ca accesul la banul public era restrictionat exclusiv in folosul lor. Mici lectii erau date neofitilor care calcau in strachini, in fapt pleava « organigramei » SISTEMULUI . Aflat pe ultimul drum (inca nu acela…) Basescu n-a mai reusit sa tina in frau orgoliile celor care l-au slujit, mai ales ca aparusera subit noi pretendenti la ciolan, fie prezidential sau de premier. In toti anii de mandat a reusit sa cotropeasca total justitia, asa ca folosea aceasta putere in stat ca reactie contra potentialilor dusmani. La fel si Internele, fara sa mai vorbim de zona de inteligence. Structura paranoida nu i-a permis sa zareasca pericolul concentrarii puterii in zona tenebrelor. Colectionarii de date si informatii sunt cei mai puternici si, cu cat aria elitelor in materie se restrange, cu atat mai mare devine pericolul. Aprinderea ambitiilor mocnite in tainita unuia dintre stapanii informatiilor, anume George Maior, a complicat jocurile de putere, mai ales ca timp de zece ani liniaritatea SISTEMULUI a relaxat competitia, deconectand competitorii. Individul era sigur de postul de premier pe doua din cele trei viabile candidaturi la prezidentiale : linia Ponta – valabila in increngatura de cumetrii vechi si linia Udrea – cu care cocheta din rasputeri, impartasindu-si deseori roadele mosmoandelor facute. Linia Iohannis picase in desuetudine inca din perioada in care, cu totii, au sapat la temelia liberalilor cat si a lui Crin Antonescu, pentru a le separa constructia politica atipica si a deschide calea lui
Ponta. In toata aceasta tevatura, numarul doi din SRI, in fapt seful profesional real, gr.Coldea, juca si el la toate capetele, in unele mascat fata de superiorul sau institutional. Dar si lui ii era straina linia Iohannis, asa cum, de altfel, le-a fost straina mai tuturor pana a deveni realitate. Alegatiile prezente, cum ca generalul a « lucrat » pentru presedintele actual al Romaniei, fac parte din panoplia manipularii poporului prin agentii de influenta din mass media nationala. Unde nu si-ar fi dorit sa aiba inspiratia pariului pe reusita lui Klaus Iohannis !?
Paralizia s-a instalat progresiv peste intuitia doritorilor de putere, complici incrucisati pana-n alegeri, iar eforturile de redresare functionala au dat in clocot. Drept dovada iesirea la rampa a sefului de suprafata al SRI si lansarea ideii unificarii cu SIE, sau aventuroasa imbrancire a Curtii Constitutionale in materia legii « Big Brother ». Au fost doar doua dintre masurile de acoperire a motivului real pentru care Maior a trebuit sa-si dea demisia. Dar pentru a intelege asta ar trebui sa constientizam ca eforturile de scoatere din joben al unui presedinte « amiabil », oricare in afara lui
Iohannis, au fost sustinute agresiv de diversi oameni de afaceri, categoria victima, aflati in anturajul imediat al sforarilor principali, adica Maior, Coldea, Udrea, Ponta. Unii dintre acestia l-au…turnat efectiv pe Maior, probatoriu completat, la vedere, de Moraru/Nasu-tv. demonstrand modul in care a fost « ancorata » aproape toata mass media la carul serviciilor secrete.
Manipularea sau impiedicarea dreptului la informare a cetatenilor este o crima, sporita in intensitate de calitatea faptuitorilor : Seful si adjunctul unuia dintre serviciile de informatii. Asta demonstreaza atentatul comis de putere asupra « paznicului democratiei », crima de inalta tradare fata de popor si tara !
Marea surpriza a alegerilor prezidentiale a insemnat inceputul sfarsitului pentru SISTEM. Initiatii stiu ca materialul uman este divers, la fel cum diversificate sunt si interesele imediate. Multime de cadre, din principalele
servicii secrete, servicii corespondente ale internelor sau armatei, din justitie, parchete de diverse tipuri, sunt disciplinate pana la proba contrarie. Datele si dosarele formate in ultimii douazeci de ani si folosite la santaj si influenta, isi au paternitatea in efortul profesionistilor din structuri, multi dintre ei rasufland usurati odata cu schimbarile produse in fruntea statului. Mirarea exprimata pregnant de raspandacii de pana mai ieri, ai gandirii basiste, din pacate ramasi formatori de opinie in mass media, fata de avalansa informationala privind multiple infractiuni are astfel o explicatie simpla. Acesta este motivul principal pentru care evenimentele parca au explodat. Adiacent, cel de-al doilea motiv, tine de instinctul de supravietuire, valorificat in temeiul modificarilor din CP si CPP, care permit injumatatirea pedepsei in caz de dovedire a « valorii » cetatenesti prin reclamarea unei infractiuni grave, cu obiect, subiect, latura subiectiva si obiectiva.
Cel de-al treilea motiv este cel dat de avaria de SISTEM, de panica si deziluzia creata in randul celor care se considerau inviolabili, subiecte, la randu-le, ale consacratului « Big Brother » din panoplia investigatiilor CIA si serviciilor occidentale. Si acest punct merita comentat, pentru ca legaturile SISTEMULUI trebuie retezate, din interes pur national !
Infractorii vazuti si cei care vor urma la vedere, precum si « SISTEMUL » in sine, nu au constientizat ca « cineva » este atent la modul in care Romania se chinuie sa treaca pe sub « furcile Caudine » ale alipirii la Occidentul dezvoltat. Astfel au fost lasati sa creasca si apoi au cernut o generatie de hoti, escroci si sarlatani, de care observatorii insusi s-au folosit in acumulat partea lor de prada. Din
pacate, astfel de evenimente se intampla atunci cand teritoriul tinta ajunge tabula rasa, pentru noi fiind un amar semnal vizavi de o situatie in care n-am fi ajuns daca preveneam instituirea SISTEMULUI. Momentul « Udrea », foarte bine asamblat in derularea de eveniment, a marcat prabusirea unei randuieli laborios organizata sub control secret.
Disfunctia prima nu a fost la Elena Udrea ci la fosta colega de codoslac, Laura Codruta Kovesi. Ea a defectat din ordin… mai puternic decat al lui Coldea si Basescu, ei fiind cei care nu si-au dat seama ca « lucratura » lor a fost
« dublata ». Unii spun ca exista insa certitudinea ca sefa DNA nu a participat la nicio impartire a prazilor ! Asa o fi !? La primul semnal ca situatia incepe sa miroasa, Elena Udrea a pronuntat aluziv identitatea lui Coldea dupa ce acesta nu reactionase la amenintarile « tete a tete », pentru ca nici el si nici George Maior nu prevazusera o asa criza, visele lor fiind ocupate cu subiecte mai importante :
bani, functii, bani, functii…Reactia SISTEMULUI a pornit insa, fortele implementate in timp la toate posturile tv tocand « infractoarea » si cainand serviciile, mai ales pe sefii acestora prezentati ca eminente cenusii. Nimic mai fals si asta tine de deontologia profesiei de jurnalist, pentru ca mass media abunda de date si informatii in ce-i privea pe Maior si Coldea, iar evidenta
obliga la informare corecta. In esenta doua jigodii, ca majoritatea celor adunati in grupul vanzatorilor de tara. In spatele fiecaruia stau zeci deinfractiuni care in fostul cod penal se numeau si se pedepseau altfel.
Elena Udrea si puzderia celor identificati, precum si a celor care vor mai aparea, complici la mega escrocheriile devoalate in urmarirea penala a DNA, isi vor urma destinul. Dar nu fiti tentati sa nu vedeti padurea din cauza
copacilor ! Pericolul se afla in cealalta parte, acolo unde s-au copt planurile acestui perpetuum mobile criminal, mediul care a fost preluat de la Imre Astalos, perfectionat cu aportul lui Adrian Nastase si apoi finisat de
Basescu, aceste servicii secrete populate in sistem de cumetrie, promotor al SISTEMULUI care ne-a descompus tara. Simulacrul de control al comisiei parlamentare este principalul compromis pe care si l-au aranjat susanistii politicii de carnaval. Voci informate, inclusiv dintre colegii parlamentari, dau ca populata aceasta comisie cu ofiteri acoperiti, asa ca nu mira pe nimeni ineficienta programata. Prin comparatie, in parlamentele occidentale, membri comisiei de specialitate au fiecare cate un grup de consilieri, foste cadre de informatii cu aport de o viata in serviciile secrete care, sub inalt juramant, isi fac datoria analizand, in deplina cunostinta de cauza, activitatea secreta, pentru a nu depasi cadrul legal. La noi, controlul este inversat si s-a transformat in cutuma, devenind uzuala « aprecierea » cum ca alaiul celor mai importanti politicieni, sau guvernanti, ar avea epoleti pe umar. In fapt un gest de care toti sunteti constienti, bataia umarului cu doua degete, o uriasa si malefica plasa tesuta in imbarligata noastra devenire social-politica.
Justitia a scapat « la drum », libera de constrangeri, eficienta ei rezultand din
lehamitea profesionistilor tinuti in frau de sefii inscaunati politic, dar si din primenirea cu cadre noi. Conserve ca Bordea sau Muscalu, adanc implicati in SISTEM, vor trebui sa paraseasca CSM, terenul fiind deja minat pentru unii ca ei.
Acelasi lucru se va petrece si in servicii, atunci cand vor disparea ciudati ca Maior, Codea, cu toata garnitura lor din organigrama conducerii, dar si « inspectori » ca Ghita & Co. Disparand caizii se ratacesc si cozile lor de
topor cu care au infestat conducerile celorilalte structuri, ca DGIPI( seful informatiilor, un anume Dumitrache Silviu, este fiul unui fost colonel SRI arestat in grupul gr.Soare, dar si ginerele infractorului Luca Liviu !?), sau SPP(dotat de Coldea cu sef al Div. informatii), precum si multe altele cunoscute deja, inclusiv din cateva, rare, interpelari parlamentare.
Nimic nu se va drege totusi fara un audit pe informatii efectuat de profesionisti !
Pentru ca altfel, in bunul obicei al javrelor, totul va sta ascuns, multime de cadre obediente din varii motive cautand sa-si plateasca datoria. Aceste motive incep cu angajarile pe baza de rudenie, cumetrie, pile si relatii, SRI fiind infestat/compromis, si continua cu implicarea in operatiuni de genul celei « secretizate !
Amare momente pentru Romania, dezbracata in fata evenimentelor nefericite interne si lipsita de vointa in relatiile internationale, datorate tocmai deturnarii rolului paznicilor democratiei nationale si alienarii valorilor diplomatiei. Nu
institutiile trebuiesc condamnate, ci indivizii strecurati in rolul vietii lor dovedit a fi criminal pentru tara si popor. Si ganditi-va ca totul s-a petrecut cu complicitatea noastra, a tuturor !
(MUGUR PREDA Bucuresti)
Articolul CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI” apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Eveniment
Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele
Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.
Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.
Negrul nu e absența culorii, e o declarație
În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.
Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.
Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.
Cui i se potrivesc
Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.
Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile
Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.
Aniversările aparte și cadourile pentru prietene
Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.
Halloween, petreceri tematice, ședințe foto
Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.
Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți
Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.
Când ar fi mai bine să nu
Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.
În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.
Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul
Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.
Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.
Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.
Cum se potrivesc cu restul cadoului
Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.
Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.
Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.
Contextul românesc, între tradiție și nou
În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.
Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.
Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.
O alegere care spune ceva despre tine
Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?
Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.
Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.
Eveniment
Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect
A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.
Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.
Florile ca limbaj al grijii târzii
Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.
În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.
Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.
Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă
Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.
Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.
Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.
Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri
Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.
Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.
Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.
Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.
Culoarea și forma buchetului
Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.
Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.
Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.
Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.
Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului
Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”
E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.
Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.
Detalii care nu se văd, dar se simt
Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.
Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.
Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.
Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne
Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.
Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.
Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.
Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.
Buchetul ca formă de recunoaștere
La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.
Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 8 ani2.500 de pachete cu tigari de contrabanda confiscate la Moisei
-
Exclusivacum 4 aniCum poate să arate o săptămână la Vlad Cazino? Planul de recompense zilnice de la acest Vampir!
-
Evenimentacum 8 aniCe spune Tudorel Toader despre scandalul momentului. Există acel document | MaramuresAZI
-
Uncategorizedacum 7 aniMagazinul care ofera huse si accesorii gsm in premiera
-
Uncategorizedacum 7 aniHusele – accesoriile de protectie ideale
-
Exclusivacum 6 aniCare este cea mai buna oferta de angajari la care pot aplica tinerele din Romania?
-
Evenimentacum 5 ani
CSALB lansează Caravana Online în cele mai mari orașe ale țării. Ce au obținut craiovenii din negocierile cu băncile
-
Evenimentacum 4 aniPlexiglas pentru perete pentru casă și local

