Eveniment
„Bine ati venit in judetul lui Portocalã!”/ Bannere uriase, montate pe DN1 si prin tot orasul Ploiesti
“Datoram loialitate neconditionata doar Patriei noastre si nu persoanelor trecatoare la conducerea unor institutii, si ele vremelnice, si cu care unii dintre conducatorii acesto ra nu sunt capabili sa se identifice. […]. Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”!!!
Noilor generatii de sereisti nu le va veni sa creada, luand de bune textele constitututionale, ale Legii nr. 14/1992, Legii nr. 51/1991 si ale noianului de acte (ordine) normative interne, pe care, probabil le considera „sfinte”, ca – de-a lungul vremii – activitatea unor cadre SRI (si nu putine!) a fost complet paralela si cu legalitatea si cu menirea aceastei institutii de securitate nationala.
Ne-am propus, in masura posibilitatilor noastre modeste, sa restituim tinerelor generatii mici fragmente din istoria imunda lasata de cateva personaje sinistre care au populat SRI-ul, relatandu-le intr-un stil pe cat posibil interesant, avand ferma certitudine ca trebuie stiute de toti, deoarece fac parte din memoria organizatiei, cu atat mai mult cu cat unele din acestea sunt condamnate penale la pedepse cu inchisoarea (cu sau fara executare), ori au un vraf ce sesizari penale (plangeri si denunturi la diferite unitati de parchet, indeosebi DNA), care au fost inmormantate, dar o spun cu toata sinceritatea si responsabilitatea, solutiile de clasare au fost impuse de binomul Coldea-Kovesi, iar la instantele militare la mentinerea solutiilor de clasare a intervenit direct si impostorul general de justitie izmana, Oprea Gabriel, vicepremier.
Acum, eu nu stiu ce vorbe frumos invelite in staniol le-au spus recrutorii de la serviciile de personal care merg anual prin licee si colegii pentru a convinge si indruma pe tinerii absolventi sa urmeze mai departe cursurile facultatilor Academiei Nationale de Informatii „Mihai Viteazul” (parazitata de exemplu, de un impostor ca generalul izmenar Oprea Gabriel, fost cadru universitar la aceasta institutie si coordonator de doctorat) si mi-e greu sa-mi inchipui de la cine si ce aud cei care aplica la cursurile universitare de masterat, despre munca in interiorul SRI, care ar fi un fel de nesfarsita actiune „a la James Bond”, ori consta numai in operatiuni spectaculoase gen CIA ori FBI, asa cum au vazut ei in filme. Cert este ca, dupa un timp, marea majoritate are un mare soc cand se vad inauntru in cazul in care au devenit ofiteri SRI si-si dau seama cum devine, de fapt, chestiunea. Sigur, pentru ei primeaza acel sentiment de siguranta, stabilitate in viata pe care ti-l da angajarea intr-o institutie militara, si nu oricare, ci una de elita, chipurile, desi salariile debutantilor sunt putin mai mari decat cele ale unui functionar public de la Politia Locala, si asta datorita unor sporuri mai consistente.
Multi, foarte multi s-au pacalit si, pot sa va spun, neavand desigur o statistica, ca dintr-o estimare aproximativa, bazata pe propriile constatari, rezulta ca in primii cinci ani cam 30% din ei pleaca, negasind ceea ce se asteptau, asta pe promisiunile si cuvintele frumos impachetate ale celor de la personal care, efectiv, nu au curajul sa spuna din start adevarul acestor aspiranti. Mai este categoria fiilor, nepotilor, afinilor etc. indemnati si indrumati de fostii securisti sa dea examenele corespunzatoare la SRI, mai punand si ei o vorba, mai dand o recomandare…
Am auzit, cu stupoare, ca in 2014, la 25 de ani de la Revolutie, un specimen din SRI, ramas anchilozat inainte de 1989 mai rau decat multi alti comunisti cocliti, avea in vedere ca si conditie prioritara la recrutarea candidatilor care aplicau pentru incadrarea in SRI, ca acestia sa aiba o legatura, cat de mica, prin ascendenti, rude colaterale etc., cu fosti ofiteri de securitate sau, cel putin, sa fie recomandati de un securist. Asadar, pentru acest semidoct prafuit, supremul reper valoric a ramas Securitatea! Problema este ca nu acesta este de vina, ci sistemul ca il suporta si nu-l ejecteaza. Dinozaurul se numeste col. BALAN MARCEL – sef sector in Directia Generala „Y” (Managementul Resurselor Umane, Organizare).
Generatiilor care nu au prins perioada romantica a SRI, cu directoratul lui Magureanu, cu Gioni Popescu adjunct, cu Paltanea, Bucur si Dumitrache sefi la Prahova etc., cu Malureanu, Badescu, Apolzan, Olaru, Candea, Tonescu sau Ciceo pe la Bucuresti, cu Costin Georgescu si Alexandru Radu Timofte directori, nu le ramane decat sa citeasca cate un articol din presa vremii ori unul ca acesta, in care incerc sa adun momente de „glorie” din istoria SRI.
Inca din introducere se cere semnalat, din onestitate, pentru respectarea adevarului, ca, de altfel, la testul psihologic prealabil si la interviu, desi declarativ SRI clameaza ca vizeaza oameni inteligenti si de o anumita tinuta intelectuala, in realitate tocmai astia sunt respinsi (mai sunt si exceptii care nu stiu cum se strecoara), deoarece viitorul ofiter nu trebuie sa aiba initiativa, inventivitatea sa fie cat mai mica, nu trebuie sa fie mai destept decat viitorul sef si, nu in ultimul rand, trebuie sa fie supus, bun executant, adica sa prezinte un perfect profil de sluga. O personalitate puternica, dominanta, stapana pe propriile fapte si vorbe, cu o atitudine ferma, coerenta si bine argumentata, deranjeaza la maxim. SRI are nevoie, jos, la baza, de albinute lucratoare, de niste robotei nu prea bine dotati la mansarda, care sa adune tot felul de date si informatii de pe teren (desigur, dupa un plan de cautare, de regula greu de respectat), si, intr-un final, cu chinurile groaznice ale ofiterilor de la analiza-sinteza, sa se incerce zilnic sa se incropeasca ceva bun de raportat din „balariile” si „varza” culeasa de acestia. Avantajul este ca, fiind multi, SRI este perceput ca omniprezent, lumea se simte controlata, monitorizata, aceasta legenda falsa convenindu-i de minune SRI.
Sincer, ma asteptam ca, pe partea de prostie, SRI sa se dezminta. Dumneavoastra cunoasteti ca este si mai dezarmant cand gasesti multa prostie intr-o entitate care se doreste a fi de elita, cum clameaza a fi SRI-ul (cand ii aud ca bat moneda pe intelligence, ma topesc de ras!).
Prioritizarea prostiei este politica de stat in Romania. Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale si nu Rosia Montana, eco-anarhisti sau Pungesti. Prioritizarea prostiei acopera toate sferele socialului – de la politica la nivel inalt si pana la cea mai mica companie, dar in primul rand institutiile militare. ‘Tara te vrea prost’ – suna cantecul baietilor de la Sarmalele Reci. Mai tineti minte? Prost si usor alienat, as completa. Care e scopul? Manipularea! Cu cat esti mai prost, cu atat esti mai usor de manipulat! E simplu! Ba, unde e prostie, e si multa rautate. Prostia si rautatea sunt surori gemene. Rautatea foloseste intotdeauna conducatorilor atunci cand cativa obedienti sunt asmutiti asupra unui coleg devenit incomod, pentru a-l face praf!
Una dintre cele mai teribile arme de distrugere a unui popor.
Îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă, ingaduita mediocrilor de genul „lasa ca e cuminte, e baiat bun”, in conditiile in care ala, saracul, este o catastrofa vizibila….
Dupa ce, la cea de-a cincea aniversare a infiinţării Serviciului Roman de Informaţii, a declarat public reformarea şi punerea pe baze noi a activităţii, VIRGIL MĂGUREANU a tras reforma “pe dreapta”.
Un pas timid, care a dat unele sperante noilor ofiteri SRI, s-a incercat in 2006, cand unii securistii au fost dati afara din SRI tot de … securisti. A fost halimaiul dracu! S-au injurat si scuipat unul pe celalalt, ordinele pentru ca unul sau altul sa-si dea demisia au fost transmise verbal, telefonic (nimeni neluandu-si responsabilitatea deciziei). O linie directoare tot s-a intrevazut in operatiunea asta de epurare: securistii vroiai sa scape de colegii lor care activasera pe liniile de munca ale fostelor Directii I, V si VI, care au si fost trecuti in rezerva pur si simplu, la gramada, fara nicio justificare. Acuzatia: au facut politie politica! Stiti care este culmea? Multi dintre cei ramasi, facusera mai multa politie politica si incalcasera si mai grosolan drepturile si libertatile fundamentale ale omului, decat ceilalti trecuti „ergo subit” in rezerva de pe o zi pe alta!
O mare gafa pe linie de personal a lui MAGUREANU a fost numirea unei caricaturi intr-una din functiile de adjunct al sau: Dumitru Cristea. Psiholog de formaţie, una dintre cele mai păguboase achiziţii pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viaţa civilă. Ca adjunct al directorului SRI şi rector al Institutului Naţional de Informaţii, a fost rapid avansat la gradul de general, însă nişte relaţii suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunţe la funcţie.
Dar, si mai veros si periculos a fost generalul Victor Marcu. Cadru activ al fostei Securităţi, şef de sector în cadrul fostului Centru de Informaţii Externe, responsabil cu problemele emigraţiei române, transferat apoi în Serviciul Român de Informaţii. O scurtă perioadă de timp a fost prim adjunct al directorului VIRGIL MĂGUREANU. Intrând în conflict cu acesta, VICTOR MARCU a fost îndepărtat din funcţie şi din SRI, în 1995, pentru legături de afaceri cu mafia arabă. În palmaresul său se înscrie coordonarea ocultă a afacerilor dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia, al cărei principal acţionar era fiica sa, Anca Steliana Marcu. Totuşi, a rămas om de casă al Palatului Cotroceni. La un moment dat, sprijinit de forţe obscure, a reuşit să înfiinţeze un punct de vamă în zona centrală a Bucureştilor, urmând să-l administreze împreună cu acoliţii lui. Când presa a semnalat malversaţiunea, punctul de vamă a dispărut, pur şi simplu, ca şi cu nu ar fi fost.
De fapt, asa cum vom vedea, MAGUREANU avea cu Paltanea Corneliu de la Prahova – pe unele segmente, altele decat cele profesioanale – multe alte treburi si afaceri care nu aveau absolut nicio tangenta cu Serviciul Roman de Informatii.
A urmat COSTIN GEORGESCU (1997-decembrie 2000), de departe cel mai slab si tembel director al SRI-ului. Ramai siderat cum isi da el cu parerea, acum, despre toti si toate: „Eu am fost la SRI si stiu aia si aia…”. Costin Georgescu nu a facut nimic constructiv si folositor la nivelul SRI-ului, astfel incat aceasta sa-i justifice ca tot timpul sa apara acum la televizor si sa isi faca publicitate pe spatele a mii de ofiteri. E de o nesimtire maxima! De altfel, daca urmariti emisiunile in care este invitat, spune ori platitudini, ori enormitati. El nu sufla nici in fata lui Paltanea, nici a prim-adjunctului VASILE LUPU, nici a consilierului prezidential Dorin Marian si nici a secretarului general Remus Opris al PNT-cd din CDR ori a lui Vlad Rosca de la PNTCD! De altfel, ca o picanterie, consilierul juridic al SRI Prahova, Andronache Cristina, una din amantele lui Păltânea Cornel din unitatea SRI Prahova, cu care are chiar un copil (desi e recunoscut in cunostinta de cauza ca nu este al lui de fostul sot, faimosul ofiter SRI Andronache Florian Teodor, fost consilier pe problematica informatiilor clasificate al ministrului justitiei Cazanciuc Robert, nasul sau din a doua casatorie si coleg de liceu), a fost ajutată să dezvolte o carieră spectaculoasă incepand cu 1997. Atât de mare a fost influenţa lui Păltânea, încât a reuşit, la un moment dat, să o plaseze pe Cristina noastră în postura de consilier al Directorului Serviciului Român de Informaţii Bucureşti, Costin Georgescu, in al carui pat a si intrat curand (prietenii de la Directia Juridica stiu de ce!).
După ce s-a declanşat scandalul SRI Prahova, Cristina Andronache a fost dată afară din Serviciu, cu jartieră şi cu portjartieră cu tot.
Castigandu-si, deja, o pozitie buna in lumea mondena si de afaceri a Bucurestiului, a fost numita de tribunal, pe 07.12.2012, administrator judiciar si lichidator, fiind practician in insolventa, al Clubului de Fotbal Rapid Bucuresti detinut de cetateanul moldovean VALERII MORARU, aici contribuind si nasul ei din prima casatorie, Doru Viorel Ursu. In 26.09.2014, a fost nevoita sa demisioneze, filiera moldoveneasca nefiindu-i atat de familiara si prietenoasa pe cat ii era lui Paltanea, asa cum vom vedea.
Paltanea a reusit sa-l corupa pana si pe prim-adjunctul directorului SRI, generalul VASILE LUPU. Paltanea i-a dat un autoturism BMW din alea furate si-i procura droguri fiului acestuia, dependent de stupefiante. Cauza prim adjunctului directorului SRI, generalul Vasile Lupu, s-a disjuns din dosarul lui Paltanea si a fost declinata sub aspectul competentei in favoarea Sectiei Parchetelor Militare, pentru continuarea cercetarilor.
Cred ca aici ar fi momentul sa punctam o concluzie intermediara, dramatic: sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene.
Lui COSTIN GEORGESCU i-a urmat ALEXANDRU RADU TIMOFTE, al carui merit (altele nu stiu, dar si acesta ar fi fost suficient), este ca a inteles exact ce se intampla in SRI, indeosebi la SJI Prahova si, intr-o sedinta fulger prin primavara anului 2001 tinuta intempestiv la Ploiesti, l-a eliberat din functie pe Paltanea si l-a trecut in rezerva, acestuia urmandu-i, la scurt timp, alti securisti de marca precum col. Bucur Daniel, prim loctiitorul lui Paltanea, col. Nita Grigoras, seful Sectorului Contraspionaj, col. Dumitrache Gheorghe, seful Sectorului Apararea Constitutiei etc.
Nu stim cat de real este, dar avand in vedere adversitatea fatisa a lui Paltanea fata de Talpes, inclin sa cred ca asa a fost. Talpes, fost director SIE, consilier al Presedintelui pe problem de securitate nationala, când a fost întrebat despre directorul Centrului de Afaceri Romano-Rus, Corneliu Păltănea (fost şef al SRI Prahova), şi despre relaţiile acestuia cu foşti ofiţeri KGB care operează în economia românească, Talpeş a fost extrem de precis. „La ei, ca şi la noi, sunt ofiţeri sau foşti ofiţeri de informaţii care operează în economie, inclusiv în economia subterană. La noi, fostul ofiţer Corneliu Păltânea, implicat atât în economia legală, cât şi în cea subterană, a slujit doar propriile interese sau interese de grup, nu a slujit ţara, de aceea eu i-am şi cerut lui Radu Timofte să-l dea afară şi el l-a dat afară. Era evident că Păltânea era în relaţii cu firme din Rusia şi cu foşti ofiţeri corupţi de acolo. Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii este că la ei serviciile îi controlează pe ofiţerii care au ieşit din sistem, incluviv pe cei trecuţi în rezervă şi care acţionează în economia subterană, dar la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile , ceea ce este mult mai grav. Ei n-au slujit statul român, ei s-au slujit pe ei şi la ora actuală fac tot posibilul să distrugă statul” spunea Talpeş. Relevant este urmatorul exemplu dat de Talpes: „Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională, de care PĂLTÂNEA nu este străin”.
Lui Timofte i-a fost bagat in coasta generalul IANCU VASILE din 2001. Iancu il inlocuia, ca prim-adjunct SRI, pe generalul Vasile Lupu, care a fost trecut in rezerva de CSAT la cererea sa, dupa ce a fost acuzat de implicare in scandalul „Timofte-KGB”, Lupu fiind fost sef al faimoasei UM 0110, despre care unii colegi de dinainte de 1989 aveau demult banuieli ca a tradat (ex. col. Minoiu Nicolae si col. Stanciu Eugen).
Despre el se cunoaste ca a fost colonel de Securitate, lucrand in cadrul unitatii de contrainformatii externe UM 0195, unitate infiintata dupa fuga generalului Pacepa, precum si in UM 0544, de informatii externe. Lucru pe care oficialii NATO nu prea il agreeaza. Dupa Revolutie, Iancu a devenit primul sef al Diviziunii de contrainformatii din SRI, seful Centrului Operativ Zonal Muntenia, sef al Corpului de control al SRI si, in final, prim-adjunct de director, din care a demisionat pe 01.09.2003.
Unitatea SRI Prahova reprezinta, dupa Bucuresti, cea mai mediatizata directie din tara. A fost condusa din 1990 pana in 2001, pana cand fostul director ALEXANDRU RADU TIMOFTE a rupt pisica in doua, de o gasca de infractori securisti: Paltanea, Bucur, Dumitrache, cu acoliti recrutati din sectie, care – prin mai multe metode si mijloace, inclusiv ofiteri acoperiti (cititi articolele cu Marian Breajen!) au preluat sub control tot judetul si au cumparat tot ce se putea cumpara din conducerea SRI, pe directori, prim-adjuncti, Directia „E”, Corpul de Control, conducerile unitatilor centrale, iar in mediul politic: prim-ministri, secretari generali de partide, consilieri prezidentiali pe probleme de securitate nationala, prefecti de Prahova, presedintii Consiliului Judetean Prahova…. etc.
Ar fi redundant sa reluam, in prezentul material, toate povestile cu:
- Vilele „Caprioara” si „Vanatoru” de la Cheia, cearta dintre Breajen si Ninel Popescu, doi ofiteri acoperiti facuti de Paltanea si chiolhanurile de acolo;
- Incendierea „Vanatorului” pentru a se incasa polita de asigurare;
- Vila de la Cheia cu materialele şi forţa de muncă necesare ridicării construcţiei suportate financiar de către APASCO Măneciu, fără care Păltânea să achite contravaloarea lucrărilor. Din dosarul procurorului militar rezultă că Păltânea i-a asigurat lui Sterian „protecţia” prin neîntocmirea şi nedifuzarea pe cale legală a unor informaţii pe care colonelul Păltânea, şeful SRI Prahova, le deţinea despre anumite activităţi ilegale sau deficitare în raport cu legea ale SC APASCO SA Măneciu;
- Incalcarea embargoului ONU asupra fostei Iugoslavii sub aspectul aprovizionarii cu titei si produse petroliere, incalcat fluierand de Paltanea cu Astra, Teleajen si Vega (povestea cu Solventul, cu garniturile de tren, cu fratii Gardean etc.).;
- Chiolhanurile cu italieni in Muntii Buzaului, la cabane de vanatoare, cu bautura, mancare, femei etc., prostilor din unitate soptindu-li-se complice la ureche, de raspandaci atoatestiutori: „Domnul comandant este in misiune. Stie si domnul Magureanu!”;
- Blind Romana, Salub, Hipodromul, mascarada lui Paltanea cu cipriotii la cumpararea si reabilitarea Hotelului „New Montana” din Sinaia;
- Centru de Afaceri Romano-Rus, lansat cu surle si trambite in vara lui 2003, la pachet cu Nova Bank, constituita pe scheletul defunctei Banci Unirea (preluata cu scandal de aceiasi rusi). Pretextul suna pompos: echilibrarea schimburilor comerciale romano-ruse. CARR are rol de firma de lobby, consultanta si intermediere. Sistemul integrat gandit de rusi era simplu, iar infrastructura, deja creata. Sa mai spunem doar ca Potrivit lui Constantin Samson, discuţiile despre înfiinţarea Centrului de Afaceri Româno-Rus ca loc pentru intermedieri în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie, au început în toamna anului 2002 , la Restaurantul „La Fitze” din Herăstrău, exact în perioada în care integrarea României în NATO devenise previzibilă (după atentatele teroriste din SUA din 11 septembrie 2001). La acest restaurant s-au întâlnit Constantin Samson, Iurie Cecan (cetăţean moldovean) şi Liviu Niţă (implicat în scandalul SUNOIL, atunci abia ieşit din închisoare). Iniţiativa înfiinţării centrului i-ar fi aparţinut lui Iurie Cecan, la solicitarea şefului său Anatoli Patron , preşedintele Nova Bank (fosta Bancă Unirea). La rândul său, Patron ar fi fost executantul ordinelor lui Arkadie Volski, pe atunci consilierul preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Samson ne-a spus că a fost ales de ruşi pentru înfiinţarea „Centrului” deoarece ” avea susţinere la autorităţi”. Surse autorizate susţin că Anatoli Patron şi Arkadie Volski ar fi fost înalţi ofiţeri KGB.
Cert este ca, de altfel, la Prahova a existat, cel putin pana la 01.07.2014, „cea mai nocivă filiala a SRI[1]”, fie si numai pentru simplul motiv ca, timp de 25 ani, a fost condusa numai de ofiteri de securitate.
Penultimul tinde a-i intrece pe toti: col. MARIN CONSTANTIN (un demn urmas al lui Paltanea in activitatea infractionala, un epigon al acestuia din punct de vedere al inteligentei si profesionalismului), culmea, mutat la DJI Dambovita, fara a fi indepartat din sistem, ulterior pensionat chiar daca facuse politie politica!!!
Dar saga nu s-a oprit in 2001. Scandalurile au continuat pana in 2014, momentul mutarii discipolului lui Paltanea la DJJI Dambovita. Deoarece la comanda SRI Prahova au fost numai securisti, era inevitabil conflictul de mentalitati si generatii si avalansa de scandaluri, in conditiile in care nimeni nu avea habar de ceea ce cu pompa directori SRI numeau „management” (vax!).
Sa revenim, insa, in epoca Paltanea! Ca sa nu aveti impresia ca presa centrala sau locala delireaza colac peste pupaza aflam de la colegii de la Catavencii ca un fost membru al CSM, care i-a fost si sef ,care ar trebui sa vegheze la mersul normal si fara derapaje a justitiei din Romania ….dl Adrian Bordea este un fost judecator de Tribunal, corupt pana in maduva oaselor…
Bordea provine dintr-o familie de securist !
El este fiul lui generalului-maior Aron Bordea, fostul șef al Direcției I a DSS, adică al poliției politice, Aron Bordea a fost șeful Direcției I a DSS între 1980-1986. Între 1986-1989 a fost șeful Direcției pentru pașapoarte, evidența străinilor și controlul trecerii frontierei a Ministerului Afacerilor Interne. Adrian Bordea a fost desemnat să judece un dosar extrem de sensibil, în care a dat o soluție de eliberare din arest a generalului SRI Ovidiu Soare și a colonelului Gheorghe Dumitrache, anchetați pentru o mulțime de fapte de corupție și de legături cu mafia italiană, căreia i-au protejat afacerile din Prahova. În acest dosar au mai fost cercetați colonelul Corneliu Păltânea, fostul șef al SRI Prahova, și adjunctul acestuia, colonelul Daniel Bucur. Vina coloneilor Păltânea și Dumitrache este aceea că ar fi intervenit la Președintele Tribunalului Dâmbovița pentru ca acesta să dea câștig de cauză unor mafioți italieni, aparținând organizației “Cosa Nostra”, urmăriți penal pentru o serie de infracțiuni grave. Mafioții i-au dat șpagă colonelului Păltânea: -2 autoturisme Alfa Romeo, -2 BMW, -2 Mercedes, -1 rulotă Fiat Ducato, -1 jeep Mitsubishi Pajero, +1 jeep Mitsubishi Sport +1 Mitsubishi Eclipse, -1 jeep Toyota Land Cruiser +1 jeep Toyota +1 Toyota Corola și o Toyota Carina.
E greu sa le si numeri nu-I asa, deci total 14 autoturisme, un adevarat show-room…
Partea proastă este că președintele Tribunalului Dâmbovița din acea perioadă a fost Adrian Bordea, ulterior președinte al CSM. Partea nasoală, este că Bordea i-a eliberat din arest pe generalul Ovidiu Soare și pe colonelul Gheorghe Dumitrache, în calitate de magistrat la ÎCCJ. Partea sinistră a problemei este că, pentru faptade trafic de influență în favoarea mafiei italiene (frații Pilleri și Pizzatto), magistratul Adrian Bordea a fost anchetat de procurorul Vasile Doană de la DNA și de inspecția judiciară a CSM. Apoi, Bordea nu putea să semneze un act de eliberare din arest a unor învinuiți, în dosarul în care el însuși apare ca făptuitor, chiar dacă a semnat respectivul document ca judecător la ÎCCJ, calitate în care a fost avansat prin semnătura șefului statului de atunci, Ion Iliescu. Situația catastrofală în care a ajuns Justiția română este că CSM, instituție care se ocupă de apărarea demnității magistraților, ca și de nelegiuirile înfăptuite de magistrați, a ajuns să fie condus de un giga-nelegiuit, controlat de serviciile de informații. Majoritatea sefilor din justitia post decembrista sunt scule șantajate și ținute sub un permant control de noua Securitate. În altă ordine de idei, coloneii SRI Corneliu Păltânea, Gheorghe Dumitrache și Daniel Bucur, ajutați prin traficul de influență al judecătorului Adrian Bordea, au fost subalternii generalului-maior Aron Bordea, tatăl magistratului, în cadrul Securității Judetului Dâmbovița. În calitate de șef al poliției politice, generalul Bordea s-a ocupat de disidenții Paul Goma, Doinea Cornea și Andrei Pleșu. CNSAS a decis că generalul Aron Bordea a comis acte de poliție politică. Decizia a fost publicată în MO nr. 924, partea a III-a, din 28 decembrie 2005. O morisca de relatii de afaceri ametitoare ce pornesc de la Cluj si se inchid in poarta rafinariei Astra Ploiesti. Politisti, fosti ofiteri SRI si oameni de afaceri sifonati in scandaluri sunt legati cu fire nevazute, la un loc, sub semnul banilor negri. Specialitatea casei sunt operatiunile cu produse petroliere, splarea de bani si complicate scheme financiare ce au ca punct final societati din paradisuri fiscale.
In legatura cu CENTRUL ROMAN PENTRU EXPANSIUNE ECONOMICA RAPIDA SRL J40/5294/1993 BDUL. MAGHERU 7 C, CUI 3683293 DIZOLVATA CU LICHIDARE / RADIERE IN 14.04.2006, desi nu reprezenta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.
Revenim la vila de nebunii din Cheia. În data de 16 mai 1997, între Nicolae Popescu şi Corneliu Păltânea (adică între doi prieteni buni) a fost încheiat contractul privind execuţia lucrării structură de rezistenţă locuinţă Cheia, în baza căruia executantul se obliga să construiască imobilul situat în Cheia, comuna Măneciu, fiind menţionat în contact numai avansul pentru lucrare, în cuantum de 17 milioane de lei vechi (an 1997). Verificările financiar-contabile efectuate de către specialistul financiar al DNA au concluzionat că obiectivul casă de vacanţă Valea Neagră Cheia, beneficiari Păltânea şi Popescu, a fost executat de firma NICONS SRL, efectuându-se cheltuieli şi de către celebra APASCO SA Măneciu care nu au putut fi cuantificate cu exactitate. Lucrările executate de NICONS au fost cuantificate la suma de 117 milioane lei vechi, din care 17 milioane au fost încasaţi în avans, cu sprijinul SC APASCO SA Măneciu, contravaloarea materialelor de construcţie cumpărate de APASCO fiind compensată cu lucrări executate de NICONS, existând la APSCO procese verbale de compensare.
Achitarea banilor de către beneficiarii Păltânea şi Popescu a fost argumentată de către aceştia prin prezentarea unor facturi fiscale emise de NICONS către SC MESTEACĂNUL SRL Bucureşti, dar şi facturi emise de către NICONS către HOLDING CREER INVESTIŢII SA Bucureşti, dar şi de chitanţe emise de către NICONS pe numele lui Păltânea Corneliu. Referitor la sumele înscrise în cele două facturi fiscale menţionate, despre care procurorii DNA Bucureşti susţin că ar reprezenta obiectul infracţiunii de mită pretinsă de către Corneliu Păltânea de la Giosu Ion, administrator al SC HOLDING CREER INVESTIŢII SA şi Creştin Vasile, prin intermediarul Iordănescu Toma Lucian, în scopul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, cercetările efectuate au confirmat remiterea acestor sume în virtutea unor relaţii personale între cei arătaţi (ultima parte, după cum bănuiţi, reprezintă argumentarea procurorului de caz de la DNA PLOIEŞTI). Giosu Ion a menţionat că în cursul lui 1997 s-a întâlnit cu Corneliu Păltânea, la solicitarea şefului SRI Prahova, chiar la sediul instituţiei, împrejurare în care Giosu a aflat că Păltânea îşi cosntruieşte o vilă la Cheia cu ajutorul unei firme din Lipăneşti, respectiv NICONS SRL. Giosu spune că „i-a dat o mână de ajutor să achite 50 de milioane de lei societăţii NICONS”. Îl invidiem pe Păltânea pentru relaţiile sale de prietenie, mai ales când aflăm că Giosu recunoaşte că a fost de acord să achite aceşti bani, fără să stabilească la momentul respectiv vreun termen de contraserviciu sau restituire a banilor. Cităm o propoziţie din declaraţia lui Giosu: „Am acceptat să fac această plată de bunăvoie, întrucât Păltânea Corneliu mi-a spus să o fac”. Amuzant, nu?
Printre altele, procurorul militar a reţinut că fostul şef al secţiei de informaţii Prahova, Corneliu Păltânea, a primit un „sprijin” material din partea lui Marian Sterian, învinuit în dosar, ce ocupa funcţia de administrator al celebrei APASCO SA Măneciu.
Mica atenţie a lui Sterian faţă de prietenul său Păltânea a constat în construcţia de către societatea acestuia a unei vile în Cheia, acolo unde aerul curat şi privighetorile îi asigură lui Păltânea pensia asta liniştită, după o viaţă de trudit la stat.
Procurorul a concluzionat în dosar că materialele şi forţa de muncă necesare ridicării construcţiei au fost suportate financiar de către APASCO Măneciu, fără care Păltânea să achite contravaloarea lucrărilor. Din dosarul procurorului militar rezultă că Păltânea i-a asigurat lui Sterian „protecţia” prin neîntocmirea şi nedifuzarea pe cale legală a unor informaţii pe care colonelul Păltânea, şeful SRI Prahova, le deţinea despre anumite activităţi ilegale sau deficitare în raport cu legea ale SC APASCO SA Măneciu. Despre „deficitarele” amintite în dosarul procurorului militar în ceea ce priveşte APASCO Măneciu ar fi multe de povestit, ne vom rezuma la câteva aspecte la finalului prezentului material. Deocamdată să continuăm cu faptele sesizate de procurorul militar bucureştean, în urma cărora DNA Ploieşti consideră că NUP-ul este binemeritat în cazul Păltânea Corneliu. Suveica evazionistă Una dintre activităţile pentru care Marian Sterian era ţinut sub papuc de către Păltânea, care stăpânea informaţii compromiţătoare despre acesta, era un sistem de evaziune fiscală care este amintit în dosarul procurorului de caz: Sterian, împreună cu alte persoane din conducerea APASCO, au conturat o metodă de păcălire a statului, prin înfiinţarea unui grup de firme de plimbat banii, pentru a eluda taxele şi impozitele datorate către bugetul de stat. Aşa au apărut la registrul ccomerţului SC SIBET SRL, SC ARAGEX SRL, SC CERNADIAN SRL şi SC DAP SRL, în care s-au „vărsat” banii datoraţi la buget, pentru degrevarea firmei – mamă de la obligaţiile de plată privind impozitele şi taxele bugetare. Firmele respective încărcate cu datoriile APASCO au fost vândute unor persoane inexistente, a căror acte de identitate specificate în contractele de vânzare-cumpărare a societăţilor s-au constatat a fi false. 30 de miliarde de lei vechi a reuşit să salveze grupul Sterian prin manevrarea banilor între firme, sumă ce trebuia plătită la bugetul de stat.Tot în dosarul instrumentat de procurorul militar al DNA Bucureşti Vasile Doană, apare un nume interesant:
Cesionările de firme către persoanele fantomă au fost „legalizate” prin cabinetul notarului public Eugenia Codescu. Un alt nume de la un afacerist care apare în dosarul Păltânea este Vasile Creştin, administratorul societăţii Mesteacănul Agricultura SRL. Într-o altă cauză, Creştin a formulat un autodenunţ în care a precizat că i-a plătit lui Corneliu Păltânea suma de cinci milioane de lei vechi, la nivelul anului 1999, la cererea lui Lucian Toma Iordănescu, în contul firmei constructoare SC NICONS SRL, din Lipăneşti. Un alt denunţ care l-a vizat pe Păltânea a fost făcut de Ion Giosu, patronul SC HOLDING CREER SRL, care a fost obligat să-i plătească lui Păltânea 50 de milioane de lei vechi în contul aceleiaşi NICONS SRL, firma care a participat la construcţia vilei lui Păltânea.
În acelaşi dosar instrumentat de DNA Bucureşti se aminteşte că Păltânea l-a obligat pe Giosu să plătească suma amintită mai devreme, în schimbul protecţiei oferite de şeful SRI Prahova, Giosu reprezentând interesele unor italieni veniţi cu afaceri în România, despre care Păltânea a „uitat” să amintească în sistemul informaţional al SRI, asupra unor pretinse activităţi infracţionale desfăşurate de italieni pe meleagurile noastre.
Si alte fapte au fost in acelasi stil si nu vrem sa va plictisim. Dar vedeti ce inseamna Un Centru de Expansiune economica Rapida?! Dar un Centru de Afaceri Romano –Rus?! Mine de aur, nu alta!! Eu stau si ma intreb ce au pazit 10 ani aia de la Directia “E”- Securitate interna a SRI???!!!! (Ec Adrian Radu).
[1] Ondine Ghergut, “Secretul reformarii SRI”, Romania Libera din 26 martie 2014, editia electronica.
Eveniment
Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele
Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.
Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.
Negrul nu e absența culorii, e o declarație
În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.
Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.
Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.
Cui i se potrivesc
Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.
Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile
Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.
Aniversările aparte și cadourile pentru prietene
Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.
Halloween, petreceri tematice, ședințe foto
Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.
Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți
Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.
Când ar fi mai bine să nu
Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.
În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.
Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul
Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.
Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.
Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.
Cum se potrivesc cu restul cadoului
Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.
Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.
Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.
Contextul românesc, între tradiție și nou
În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.
Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.
Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.
O alegere care spune ceva despre tine
Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?
Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.
Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.
Eveniment
Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect
A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.
Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.
Florile ca limbaj al grijii târzii
Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.
În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.
Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.
Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă
Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.
Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.
Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.
Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri
Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.
Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.
Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.
Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.
Culoarea și forma buchetului
Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.
Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.
Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.
Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.
Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului
Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”
E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.
Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.
Detalii care nu se văd, dar se simt
Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.
Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.
Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.
Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne
Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.
Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.
Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.
Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.
Buchetul ca formă de recunoaștere
La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.
Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 8 ani2.500 de pachete cu tigari de contrabanda confiscate la Moisei
-
Exclusivacum 4 aniCum poate să arate o săptămână la Vlad Cazino? Planul de recompense zilnice de la acest Vampir!
-
Evenimentacum 8 aniCe spune Tudorel Toader despre scandalul momentului. Există acel document | MaramuresAZI
-
Uncategorizedacum 7 aniMagazinul care ofera huse si accesorii gsm in premiera
-
Uncategorizedacum 7 aniHusele – accesoriile de protectie ideale
-
Exclusivacum 6 aniCare este cea mai buna oferta de angajari la care pot aplica tinerele din Romania?
-
Evenimentacum 5 ani
CSALB lansează Caravana Online în cele mai mari orașe ale țării. Ce au obținut craiovenii din negocierile cu băncile
-
Evenimentacum 4 aniPlexiglas pentru perete pentru casă și local

