Connect with us

Eveniment

Felicitari Monica! Bravo mai Florin! Cum sa o feliciti pe Monicuta, sotia de procuror de protocol ca facand parte din echipa castigatoare?, – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Dan Paul, Presedintele Asociatiei Brokerilor, citat de Bursa: “Frauda de la City Insurance nu putea sa existe daca ASF nu inchidea ochii”. Are dreptate. Va spuneam in urma cu o luna: “sifonările de la City Insurance (neplata despăgubirilor și plecarea spre alte zări a încasărilor noi din RCA) s-au produs fix sub ,,supravegherea intensă” a ASF, de doi ani, perioadă în care s-au accelerat neregulile. Cu alte cuvinte, membrii Consiliului ASF nu au fost supraveghetori, ci complici.” Da, nu e de mirare atata timp cat ASF este condusa de un personaj plasmuit prin frauda, si “bagat la buzunar” asa cum am dezvaluit, precizeaza analistul economic Radu Teodor Soviani.

În orice țară normală, Ministerul Educației ar fi verificat deja modul în care Nicu Marcu, Președinte ASF, a obținut prin articole furate titlul de conferențiar universitar. În orice țară normală, Academia (Română) ar fi sesizat deja Parchetul pentru verificarea indiciilor de fraudă financiară pentru plata bursei post-doctorale de 92.000 de lei lui Nicu Marcu, prin articole furate și plătite, ceea ce probabil va face după propria verificare deja inițiată.În orice țară normală, Ministerul Educației ar fi verificat și modul în care Nicu Marcu a obținut titlul de profesor universitar prin articole furate, la o universitate fantomă. În orice țară normală, tot Ministerul Educației ar fi verificat și frauda academică prin articole de grup a lui Nicu Marcu, publicate (nu mai puțin de 11 ,,articole științifice)) în revista ,,ciuma științifică” Metalurgia Internațional.

În orice țară normală, Universitatea Politehnică București ar fi retras titlul de doctor honoris causa obținut de Nicu Marcu prin fraudă (articole și ,,cercetare” la care nu a contribuit), la ceremonia de ungere ca doctor honoris causa a lui Marcu participând și actualul ministru al educației, Sorin Câmpeanu.

În orice țară normală, Academia de Studii Economice ar fi verificat deja calitatea de șef al Școlii Doctorale a lui Nicu Marcu, cel care imediat după doctorat s-a apucat să fure/plagieze/însușească prin frauda academică articole fără nicio valoare științifică și care acum nu numai că este conducător de doctorat, dar este și șef al școlii doctorale 2 din ASE, frauda academică fiind incompatibilă cu aura academică.

În orice țară normală, Parlamentul l-ar fi audiat deja pe Nicu Marcu din poziția de Președinte ASF pentru care este plătit cu 70.000 de lei pe lună, în timp ce încearcă să scumpească nelegal cu 20% polițele RCA, prin decontarea directă obligatorie, în fapt, o sifonare a banilor asiguraților (persoane fizice și companii), de până la 1 miliard de lei pe an, în beneficiul unor societăți de asigurare rău-platnice care nu își îndeplinesc obligațiile de plată, la scutul lui Nicu Marcu, sifonând banii asiguraților.

În orice țară normală, Parchetul s-ar fi sesizat deja pentru verificarea indiciilor de activitate infracțională academică și financiară a lui Nicu Marcu, cele care au stat la baza unei cariere pe care, în urma investigației făcute în primele 6 episoade și ale celei care urmează, nu mă feresc să o numesc drept fraudă, în tot sau în parte.

,,Domnule, nu am văzut pe nimeni de la DNA sau DIICOT să intre în instituție, că dacă vin, întâi vin la mine”, se dădea mare Președintele ASF Nicu Marcu, în februarie 2021, într-un interviu hotnews. Văzând acest lucru, m-am gândit ca azi, în Episodul VII, să documentez și să încerc să înțeleg aparenta orbire fie a DNA/DIICOT fie a lui Nicu Marcu, prin documentarea unor fapte care nu mai pot fi ignorate de vreun procuror onest, nici măcar din fostul Parchet de protocol, DNA.

Episodul demonstrează  sifonarea de bani publici de către Nicu Marcu, care se transformă astfel din hoț de cuvinte și fraudă academică în hoț de TVA prin folosirea unui alt palier infracțional: achiziția trucată. Rețeta aplicată de Marcu pentru asta include tot: conflict de interese, instigarea la cumpărarea de servicii ne-necesare și supra-evaluate, oferte trucate trase la indigo, referat de necesitate intocmit după transmiterea ofertelor trucate, ,,câștigătoruł” și ,,iepurele” ,,pierzător” – cel care a venit cu un preț trucat și a sfârșit prin a fi subcontractat de ,,câștigător”, pierzătorul și iepurele având un singur numitor comun: Nicu Marcu. Și ca tabloul să fie complet, un furt de TVA prin falsificarea în contract a prețului achiziției.

Asocierea infracțională a unor persoane din Poșta Română – Academia Română-INCE – Universitatea din Craiova.

Poșta Română este o mai veche vacă de muls a celor care fac abuz de încredere publică. Printre ei și Nicu Marcu, actual Președinte al ASF, care, pentru a își obține titlul de profesor universitar avea nevoie, conform cutumelor academice, să fie director de proiect într-un program de cercetare. Necăutând-ul nimeni din piață să îi comande cercetări (până la urmă, în 2009, Nicu Marcu era din punct de vedere al valorii academice doar un plagiator) Nicu a fraudat un program de cercetare.

La fel ca și în cazul ,,carierei” sale universitare construită prin fraudă (articole furate) și în ca în cazul încasării sumei de 92.000 de lei cu titlu de ,,bursă post-doctorală” de la Academia Română fără să îndeplinească condițiile pentru a fi plătit, Nicu Marcu se extinde pe un alt palier și devine, prin fraudă,  beneficiar real al unei sifonări de bani din Poșta Română. Scopul? Să devină director de proiect și să își faciliteze astfel, prin fraudă, obținerea titlului de profesor universitar. Iată povestea pe scurt.

Achiziția trucată. Nicu Marcu avea nevoie să fie director într-un program de cercetare pentru a deveni profesor. Pentru asta a contribuit la trucarea unei licitații, furând de la Poșta Română și TVA-ul aferent contractului trucat.

Personajele:

  1. Nicu Marcu, la acel moment Președinte al Consiliului Național de Integritate, director de proiect din partea ,,Academiei Române” în achiziția publică trucată.
  2. Tudor Gabriel Bohâlțeanu, favorit al Consiliilor de Administrație, la acel moment Director General al Poștei Române;
  3. Valeriu Ioan Franc, Director în Institutul Național de Cercetări Economice ,,Costin C. Kirițescu” – Academia Română, și protectorul lui Nicu Marcu în bursa post-doctorală plătită lui Nicu Marcu pe articole furate/fără îndeplinirea condițiilor de plată;
  4. Lucian Bușe, la acel moment Decan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Universitatea din Craiova, co-autor cu Nicu Marcu a unei cărți și, potrivit unor surse de la Universitate, nașul lui Marian Simincă – ,,profesorul” de la Craiova care a semnat în 2009 alături de Marcu cinci ,,articole științifice” în revista fraudă Meturgia Internațional pentru ca atât el cât și Marcu să obțină, prin fraudă științifică, puncte în evaluarea pentru obținerea titlului de profesor universitar. Pe amicul de lungă durată Siminică, Marcu l-a adus în Octombrie 2020 (fără niciun concurs făcut public) ca director executiv ca să fie plătit și din alți bani publici la conducerea Institutului de Studii Financiare (al ASF), pentru a îl recompensa pentru ajutorul dat la împopoțonarea proprie în cadru universitar. În 2009, anul ,,Metalurgia” pentru Marcu și Siminică, cel din urmă, pe baza acelor articole, și-a obținut titlul de profesor universitar, titlu pe care Marcu urma să îl obțină în 2011, pe baza acelorași articole, la o universitate fantomă. Cei 2 au fost co-autori într-un singur an a 5 ,,articole științifice” publicate într-un singur număr, în revista fraudă Metalurgia, în board-ul căreia intra și Nicu Marcu. Frauda Metalurgia a fost devoalată de 3 cercetători sârbi și apoi desființată.
  5. Bogdan Sticlosu, un mai vechi scriitor de articol (prost) pe numele lui Nicu Marcu și al Mădălinei Meghișan (de la Craiova), un personaj cu același nume apărând și în documentele Poștei Române, ca angajat. În investigație, Sticlosu s-a făcut remarcat prin contribuția pe care a avut-o în a îl ajuta pe Nicu Marcu să încaseze prin fraudă, bursa de la Academia Română (detalii în episodul IV).

Era o zi de marți, 5 mai 2009, când cinci persoane a căror medie de vârstă era 42 de ani fondează ,,Asociația Tinerii Schimbă România”, iar sediul care le este pus la dispoziție de ,,tânărul” de 60 de ani Valeriu Ioan Franc – director în Institutul de Cercetări Economice din Academia Română, în 4 camere din clădirea Academiei Române

  1. Președintele fondator se numește Nicu Marcu (la acel moment 41 de ani), cel care era Președintele Consiliului Național de Integritate și se făcuse deja remarcat pentru SRI și pentru oricine printr-o exmatriculare de la o primă facultate din Sibiu, intrare la o doua facultate la Craiova, la 6 ani după presupusa absolvire a licelui (24 de ani) și un șomaj de lungă durată, întrucât până la 28 de ani nu a demonstrat niciun loc de muncă. Ascensiunea sa începe în 2006, prin numiri politice în poziții de șef, fără experiență și generos plătite din bani publici.
  2. Vicepreședinte fondator – Tudor Gabriel Bohâlțeanu care se făcuse și urma să se facă remarcat prin sinecuri – numiri politice – ca vicepreședinte la Eximbank, director general la Poșta Română, membru în Consilii de Supraveghere/Administrare la Fondul Român de Contragarantare, Carom, FNGCIMM, etc.
  3. Vicepreședinte fondator este și Valeriu Ioan Franc, cel care a construit comunismul până în 1989 în calitate de cercetător, după care s-a apucat imediat să construiască și capitalismul, tot în calitate de cercetător.
  4. Ca membru fondator apare și Maria-Cristina Manda – absolventă a Colegiului Național de Apărare și probabil cea care l-a recomandat pe Marcu pentru admiterea în Colegiul Național de Apărare în 2006, apropiat de SRI. Cristina-Maria Manda a fost în 2005 consilier al Ministrului Justitiei – Monica Macovei și chiar secretar de stat la Ministerul Justiției, mandatul ei începând și încetând în 2005, potrivit Monicăi Macovei: ,,când a fost numită Manda secretar de stat, pentru că avea acces la informații secrete, am solicitat la ORNISS certificat pentru doamna Manda iar răspunsul a fost negativ”. Așadar SRI-ORNISS au refuzat accesul Cristinei Manda la informații strict secrete, tot din informațiile publice reieșind că doamna Manda a fost asociată cu lucrătorul Securității anti-NATO, Alexandru Silviu Mohora, care ar fi fost șeful de cabinet al lui Emil Macri – șeful Direcției de Contrainformații Economice din Securitatea Comunistă. În ,,portofoliul” post rejectare de la ORNISS al Cristinei Manda, conform Monicăi Macovei ( care în 2013 încă nu avea încredere în ea), se regăsesc sinecuri de la stat precum Electrica Muntenia Sud, Complexul Energetic Rovinari, Regia Națională a Pădurilor Romsilva (de unde provenea și contabilul de ocol silvic – Nicu Marcu), AVAS, consilier al lui Crin Antonescu în perioada în care a fost Președinte interimar, etc. Printre membrii Asociației ,,Tinerii Schimbă România”, cu Președinte Nicu Marcu și membru Cristina Manda, și-a făcut loc și Bogdan-Sebastian Mohora (cel mai probabil fiul lui Alexandru Silviu-Mohora), tânărul care schimbă România împreună cu Marcu, Franc și cu Manda devenind în 2014 chiar  vicepreședinte al Asociației, pe care o și mută, ca sediu social, acasă la el.

Conflictul de interese:

În 2009, proaspătul vicepreședinte fondator al fundației conduse de Marcu, Tudor Gabriel Bohâlțeanu, tocmai fusese numit director general al Poștei Române. Venirea lui Bohâlțeanu la conducerea Poștei Române a însemnat și primul an de pierdere din ultimii 17 ani (până atunci fiind permanent pe profit). Profitul brut în 2008 a fost de 79 de milioane de lei, în 2009 fiind înregistrată o pierdere de 181 de milioane de lei, iar în 2010 o pierdere de 116 milioane de lei. La pierdere a contribuit și achiziția trucată de Bohîlțeanu, Marcu și Valeriu Ioan Franc. Deși se aflau în conflict de interese (fiind membrii în aceeași asociație, cu sediul în camerele institutului căruia Poșta Română, prin Bohâlțeanu, urma să sifoneze bani), cei trei semnează în 27-29 ianuarie 2010, un contract de ,,cercetare” prin care Institutul Academiei, câțiva profesori de la Craiova și directorul de proiect Nicu Marcu devin beneficiarii reali ai achiziției trucată de la Poșta Română.

Ca în cazul oricărui contract trucat, el este semnat în mod nenatural mai întâi de executant (Academia Română – Centrul de Informare și Documentare Economică), în 27 ianuarie 2010, în aceeași zi în care a depus oferta și care nu avea cum să fie evaluată. Abia apoi este semnat de cel care l-a inițiat (Poșta Română care a comandat contractul și care se presupune că l-a originat și trebuia să îl trimită ea spre semnare, semnează abia în 29 ianuarie 2010). În cazul unui contract netrucat, ar fi trebuit să fie vice-versa: contractul e redactat și semnat de beneficiar (care comandă) care trece în contract termenii (acceptați ai ofertei) și abia apoi semnat de executant. Semnăturile celor 3 aflați în conflict de interese fiind membri în Asociația lui Marcu cu sediul pus la dispoziție de Valeriu Ioan-Franc, pe același document, sunt dovada conflictului de interese.

A avut Poșta Română nevoie reală de acest contract plătit din bani publici sau doar i-a făcut Bohâlțeanu un serviciu lui Marcu, la instigarea lui, prin abuz de încredere publică?

Faptele și derularea evenimentelor arată că Nicu Marcu a folosit acest contract în ,,portofoliul” evaluat pentru obținerea titlului de profesor universitar, întrucât, în evaluarea portofoliului și determinarea punctajului, fișa de evaluare a candidatului include, obligatoriu, criteriul de la punctul F și anume ,,Granturi/proiecte câștigate prin competiție” (extras din fișa lui Marcu, singurul proiect în care a avut calitatea de ,,Director” câștigat ,,prin competiție națională” care era finalizat în 2011 la data obținerii titlului de profesor universitar).

Concluzia mea este următoarea: Poșta Română nu avea nevoie de acest contract (din mai multe motive). De altfel, la Poșta Română, până în acest moment ,,studiul” creat de directorul de proiect Nicu Marcu este de negăsit, la fel ca și procesul verbal de predare primire.

În schimb, Nicu Marcu era cel care  avea nevoie să fie director de proiect, din 2 motive: bani și bifarea poziției pentru obținerea titlului de profesor universitarPentru asta, Bohâlțeanu, Marcu, Franc și prin complicitatea lui Lucian Bușe – decanul facultății din Craiova unde Marcu era conferențiar din 2008 și co-autor cu Marcu, au trucat o achiziție directă, din bani publici.

De ce nu avea nevoie Poșta Română de un ,,sistem de indicatori pentru analiza performanței economico-financiare)? Pentru că: i) era pe pierdere; ii) avea propriul departament de analiză economică; iii) nu a existat o fundamentare reală. iv) sistemul de indicatori (,,obiectivele) reprezintă banale evoluții în Excel pe care orice contabil le poate face pe baza datelor de bilanț în termen de câteva zile (și nu 5 luni), cu atât mai mult cu cât Poșta Română avea și are în organigramă un departament de ,,analiză economică”. Iată pentru ce au semnat contractul Tudor Bohâlțeanu și Nicu Marcu:

Așa cum se observă din obiectul contractului, tema de cercetare a fost analiza dinamicii și structurii activelor Poștei Române, analiza dinamicii și structurii capitalurilor, analiza corelației dintre structuri și capitaluri, analiza veniturilor realizate și analiza rentabilității activității, adică o simplă folosire, în dinamică, a indicatorilor pe care deja Poșta Română îi avea, și mai mult, trebuiau deja analizați de propriul deparament de ,,bugete și analize economice”.

Prin urmare, cine și cum ar fi putut fundamenta, altfel decât pentru o achiziție trucată, oportunitatea încheierii unui astfel de contract cu ,,director de proiect” Nicu Marcu?

Nota de fundamentare solicitată de mine și obținută este genială și dovedește trucarea achiziției publice. Iată ,,fundamentarea” necesității unor astfel de servicii de analiză, ivită chiar de la directorul departamentului de analiză al Poștei (evident, la comanda lui Bohâlțeanu):

Așadar, în 20 ianuarie 2010,  șefa departamentului ,,analize economice” din Poșta Română se trezește brusc dimineața și își definește nevoia (imediat aprobată de Tudor Bohâlțeanu) de ,,cercetare documentată științific” privind ,,Sistemul de indicatori pentru analiza performanțelor economico-financiare ale Companiei Naționale Poșta Română”. Mai sus, vedeți nota de fundamentare și inexplicabila evaluare a unui contract de consultanță de ,,aproximativ 10.500 de Euro fără TVA” pentru asta.

De ce este ,,fundamentat” prețul de 10.500 de Euro? Din nota de fundamentare nu rezultă cum s-a ajuns la acest preț, însă este parte a dosarului candidatului la poziția de profesor universitar evaluarea proiectelor (ca director de proiect) ,,câștigate prin competiție națională” de peste 10.000 de Euro. Nivelul indicat al prețului este încă un motiv și un indiciu temeinic pentru faptul că ,,achiziția publică” fără licitație și prin ,,selecție de oferte” a fost dedicată lui Nicu Marcu. Mai mult de 15.000 de Euro ar fi însemnat licitație, mai puțin de 10.000 de Euro ar fi însemnat că un astfel de proiect nu putea fi luat în considerare la ,,mapa academică” a lui Nicu Marcu.

Așadar, trezitul brusc de dimineață pentru achiziții de servicii externe de consultanță nu e chiar atât de brusc, pentru că, în 15 ianuarie 2010, înainte ca Poșta Română să își dea seama și să fundamenteze în 20 ianuarie că are nevoie de un ,,sistem de indicatori”, sosise deja un prim răspuns la solicitarea care încă nu exista.

Concret, în 15 ianuarie 2010,  cu 5 zile înainte ca Poșta Română să își definească și aprobe ,,necesitatea” Lucian Bușe, decanul facultății din Craiova unde preda Nicu Marcu în calitate de confernțiar universitar îi trimite lui Bohâlțeanu, o ofertă pentru o achiziție de servicii care nu fusese încă fundamentată de Poșta Română.

Lăsând la o parte analfabetismul Decanului de la Craiova (care scrie că are specializări la ,,cursuri universitare de licenți”) și faptul că bagă din burtă referitor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor ,,una dintre instituțiile academice cu renume” (în 2011, pe domeniul ,,economie” la prima clasificare universitară a Ministerului, obținea cel mai slab calificativ ,,E” – junk, unde ,,A” era deținut de ASE, în esență, scrisoarea lui Bușe din 15 ianuarie 2010 la cererile de ofertă care nu puteau fi fundamentate decât după 20 ianuarie (cânda  fost aprobată nota de fundamentare pentru achiziția unui sistem de indicatori), este un prim indiciu privind falsificarea achiziției publice. Co-autorul lui Nicu Marcu, Lucian Bușe, îi trimitea vice-președintelui lui Nicu Marcu de la asociație (director la Poșta Română), o ofertă pentru un serviciu care nu numai că nu fusese cerut, dar nici definit.

 

 

 

 

 

 

Puteți observa pe documentul semnat de Lucian Bușe că nu are un număr și o dată de înregistrare pentru ieșirea de la cabinetul Decanului Bușe. Ceea ce nu face decât să valideze cel puțin unul dintre următoarele scenarii:

a) Lucian Bușe, ca decan, are puteri telepatice, întrucât documentul este datat 15 ianuarie 2010, iar referatul de necesitate al Poștei Române era semnat abia 5 zile mai târziu;

b) Lucian Bușe, un apropiat al lui Nicu Marcu, a participat la trucarea achiziției publice cu beneficiar real Nicu Marcu, trimițând o ofertăidentică (inclusiv din punct de vedere al greșelilor de ortografie, dar cu un preț vădit mai mare, astfel încât câștigătorul să fie ,,contracandidatul” Universității din Craiova;

c) La dosarul achiziției a fost schimbată oferta inițială transmisă de către Lucian Bușe (care ar fi trebuit să aibă număr de ieșire de la Universitatea din Craiova), astfel încât să vină cu un preț ,,vădit mai mare” decât destinatarului achiziției publice trucate, fără licitație, beneficiarul real Nicu Marcu,

De ce nu a făcut Poșta Română un anunț public în care să îi invite pe toți cei interesați să depună oferte?

Pentru că în fapt vorbim despre o achiziție trucată în care vorbele erau deja făcute de Nicu Marcu, Tudor Bohâlțeanu și Valeriu Ioan Franc, membri în Asociație pentru a truca o achiziție publică pentru servicii nenecesare.

Iar Lucian Bușe, juca rolul de ,,iepure”: să trimită o ofertă la mișto, astfel încât să fie descalificat și să câștige cine trebuie – Valeriu Ioan Franc și Nicu Marcu. Din dosarul achiziției publice nu rezultă cum a ajuns 5 zile mai târziu, în 20 ianuarie, departamentul de analiză din Poșta Română la evaluarea de ,,10.500 de Euro, fără TVA”.

Rezultă însă din faza doi a trucării achiziției, când apare ,,câștigătorul”. La 7 zile de la ,,fundamentarea” Poștei Române, respectiv în 27 ianuarie 2010, apare ,,câștigătorul” – Nicu Marcu (director de proiect) și Valeriu Ioan Franc – Director la INCCE, care ,,câștigă” de la colegul lor de asociație și de apartament (asociația lui Marcu, Bohîlțeanu și Franc avea sediul la INCE – instituția condusă de Franc) cu o ofertă, surpriză, de ,,10.500 Euro, fără TVA”, fix cât ,,fundamenta” Poșta Română.

După cum puteți observa, și în oferta ,,iepure” din 15 ianuarie 2010 și în cea ,,câștigătoare” din 27 ianuarie 2010, ultimul paragraf este identic, semn că au fost copiate una după cealaltă (inclusiv literele bolduite sau scrise cu majuscule), evidențiind încă o dată trucarea licitației. Mai mult, ofertele tehnice sunt cvasi-identice, în timp ce oferta financiară a INCE, cu director de proiect Nicu Marcu pică fix pe valoarea ,,estimată” de Bohâlțeanu: ,,10.500 Euro, fără TVA”. Nici mai jos, nici mai sus.

Mai mult, odată cu trimiterea ,,ofertei” înregistrată sub nr. 89/27.01.2010, INCE deși trimite oferta ,,în vederea analizei”, înregistrează deja și semnează sub același număr și contractul (din care este scos ultimul punct al ofertei – ,,analiza corelației dintre structura financiară și rentabilitatea activității”). Probabil că acest punct l-a deranjat pe Bohâlțeanu, întrucât o analiza reală, chiar și ipotetică a acestei corelații, ar fi putut permite ajungerea la concluzia că deși Poșta Română are o structură financiară care ar determina o rentabilitate mai mare, rentabilitatea scade sub mandatul lui Bohâlțeanu. Adică prost management.

Faptul că cele două oferte au fost copiate una dupa alta și dezvoltate în același laborator, reprezintă materializarea achiziției trucate, așa cum este evident și din ,,oferta tehnică”.

Ambele sunt identice (inclusiv aceleași greșeli de ortografie) cu excepția înlocuirii ,,Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor” (Bușe și Nicu Marcu) cu ,,Institutul Național de Cercetări Economice Costin K. Kirițescu (Franc și Nicu Marcu). Numitor comun: Nicu Marcu.

Oferta Universității din Craiova (15 ianuarie 2010) vs oferta INCE (27 ianuarie 2010)

Proba 1:

 

 

 

 

Proba 2:

Deși Poșta Română nu solicită și nu indică (în fundamentare) defalcat sistemul de indicatori, pe sub-puncte, creativitatea celor 2 oferte este copy-paste, pe principiu ,,iepure”-,,câștigător – oferte copiate una după alta, astfel încât una ,,să piardă” iar cealaltă ,,să câștige”. Identice.

Craiova vs INCE, identic

În esență, două oferte trucate, într-o achiziție trucată. Și asta nu e tot.

Academia Română – prin INCE Costin C. Kirițescu, în final ,,bate” oferta identică a decanului Bușe, care se înțelesese prin Nicu Marcu cu institutul Academiei ca acesta să trimită o ofertă doar cu prețul diferit ( ,,15.000 Euro fără TVA” la Craiova vs 10.500 Euro fără TVA, la Institutul Academiei).

A dat un alt colaborator comun al lui Nicu Marcu și al Poștei Române date confidențiale Institutului Academiei, în speță, prețul achiziției?

Din analiza dosarului achiziției, reiese că la departamentul ,,Buget și Analize Economice” al Poștei Române, adică fix cel care trebuia doar să ia datele din bilanțul existent și să treacă prin excel cifrele în dinamică, lucra fix Bogdan Sticlosu (tot de la Craiova) care trimite o adresă Direcției Juridice a Poștei Române (directoarea Aurelia Malescu – care lucrase anterior la păduri, ca și Marcu. Respectiv la Romsilva. Numele Bogdan Sticlosupare ca fiind înregistrat ca autor cu propria adresă de email pentru un articol (fără nicio valoare) semnat de Nicu Marcu, în limba engleză (de baltă) pe care Marcu nu o cunoștea și folosit de Nicu Marcu ulterior în fundamentarea legalității îndeplinirii criteriilor pentru plata busei post-doctorale de la Academia Română – Valeriu Ioan Franc.

Odată achiziția publică TRUCATĂ, Nicu Marcu (director de proiect), Valeriu Ioan-Franc – director INCE – Centrul de Documentare și Gabriel Bohâlțeanu – director general Poșta Română) – toți aflați în conflict de interese în legătură cu semnarea acestui contract (fiind membri în Consiliul Director al Asociației – Tinerii Schimbă România și care funcționa sub principiul ,,competiției juste și dezvoltării pe criterii de performanță a valorilor intelectuale” – mai comit o infracțiune: falsifică prețul contractului de achiziție publice în raport cu oferta și realitatea legală de neplătitor de TVA al Centrului de Documente, pentru a sifona, prin falsuri, Poșta Română.

Concret, așa cum am arătat, în 27.01.2010, Academia Română – INCE – Centrul de Documentare, trimite oferta de ,,10.500 de Euro, fără TVA”, acceptată de către Poșta Română.

10.500 (zece mii cinci sute) Euro fără TVA, înseamna FIX 10.500 de Euro, întrucât Centrul de Informare și Documentare economică nu era plătitor de TVA și nu putea emite facturi cu TVA.  Centrul, cu aceeași adresă ca și fundația ,,Tinerii schimbă România” (Marcu, Franc, Bohâlțeanu) a obținut Codul de Identificare Fiscală în 9 iulie 1993, dar nu a fost niciodată plătitor de TVA, fiind instituție publică, acest lucru fiind atestat chiar de către ei.

Prin urmare, prețul ofertat de Centrul de Informare și Documentare Economică -INCE din Academia Română (și acceptat) de către Poșta Română, era, conform ofertei din 27 ianuarie 2010, de fix 10.500 de Euro.

În contract, semnatarii Nicu Marcu, Valeriu Ioan Franc și Gabriel Tudor Bohâlțeanu, falsifică rezultatul achiziției publice (10.500 de Euro) și, prin fals în raport cu oferta acceptată în cadrul achiziției trucate, în aceeași zi cu oferta (27.01.2010), semnatarii umflă prețul la 12.495 de Euro, aduăgând nelegal și prejudiciind Poșta Română încă 19% la valoarea de ofertă:

În fapt, diferența între prețul din ofertă (10.500 de Euro) și prețul din contract (12.495 de Euro) reprezintă o falsificare de către cei trei a rezultatului achiziției, adăugând TVA de 19% față de ofertă, deși știau că nu sunt plătitori de TVA.

Parchetul, Curtea de Conturi și Poșta Română ar trebui să se sesizeze, pentru recuperarea acestui prejudiciu de la cei trei semnatari ai contracului, aflați în conflict de interese.

Falsificarea prețului contractului în raport cu oferta (parte a contractului) și cu statutul de neplătitor de TVA al Centrului de Informare și Documentare Economică – INCE din Academia Română, este evidentă și în raport de factura emisă de Centru și achitată fără obiecții de către Bohâlțeanu, certificată pentru ,,legalitate” de Bogdan Sticlosu.

Ordonanțarea plății s-a făcut și cu semnătura lui Bogdan Sticlosu (despre care presa locală a scris că și el a făcut parte din Asociația Tinerilor Economiști), care, la fel ca și Marcu, Franc și Bohâlțeanu, știa că Centrul de Informare și Documentare Economică nu este plătitor de TVA și a cărui semnătură apare și pe factura primită de la Centru în vederea ,,certificării realității, legalității și regularității”.

Prin urmare, nu numai că Nicu Marcu, Valeriu-Ioan Franc și Tudor Bohâlțeanu au trucat achiziția publică (la asta concurând și oferta fictivă, neînregistrată la Universitate și telepatică a lui Lucian Bușe – co-autorul lui Nicu Marcu și identică fizic în raport cu cea a INCE), dar au falsificat și prețul ofertei.

Mai mult, deși Facultatea lui Nicu Marcu ,,a pierdut” contractul cu Poșta, în favoarea aceluiași Nicu Marcu (care era și ,,cercetător” în Academia Română), în realitate nu cercetătorii Academiei Române au făcut ,,cercetarea” pentru Poșta Română, ci tot profesori de la Craiova, aceștia fiind obișnuiți și acceptând faptul că ,,directorul de proiect” Nicu Marcu doar fura munca de cercetare (articole plagiate) sau doar semna articole scrise de alții, fără să aibă nicio contribuție proprie. Cel puțin 4 oameni au fost implicați în ,,analiza” unor simpli indicatori extrași din bilanț. E ca bancul cu polițistul și cu becul…

Practic, Directorul de Proiect (și beneficiarul real) al achiziției trucate a fost Nicu Marcu, conferențiar universitar în domeniul Economie la Facultatea de categorie ,,E” din Craiova (junk), acesta contribuind prin semnătură alături de Franc și Bohâlțeanu la falsificarea prețului ofertei. Apoi, în proiect nu au fost incluși (și plătiți) cercetători ai Academiei Române, ci tot profesori de la Craiova, amicii de lungă durată ai lui Nicu Marcu.

Eu am identificat alți 3, pe lângă Nicu Marcu, toți de la Facultatea unde decan era Bușe, care ,,a pierdut” competiția, deși telepatic, Bușe a aflat de proiect înainte ca acesta să existe:

  • Daniel Cîrciumaru, conferențiar universitar la ,,Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor”, unde decanul era Bușe – co-autorul lui Marcu și complice telepatic la achiziția trucată. În 2009, Circiumaru a fost și co-autor, alături de Nicu Marcu a unui articol ,,științific” în revista fraudă Metalurgia International. Pe articolul din revista fraudă și pe proiectul de cercetare ,,câștigat” cu Poșta Română, și Cîrciumaru și Marcu și-au luat ,,puncte” pentru a deveni profesori universitari:

  • Cătălina Sitnikov, profesor la aceeași facultate ca și Marcu unde decan era Lucian Bușe (nașul lui Marian Siminică – co-autor cu Marcu la 5 articole din revista fraudă Metalurgia, într-un singur an și într-un singur număr). În 2009, Cătălina Sitnikov a fost co-autoare cu Nicu Marcu a trei articole ,,științifice” în revista frauda Metalurgia, publicate într-un singur an și într-un singur număr. Marcu publicase 11 în Metalurgia, în co-autorat, într-un singur an și într-un singur număr. Genul acesta de co-autorat (articole colective pseudo-științifice) în care se auto-citează cu alte articole fără valoare nebăgate în schimb în seamă de cercetătorii internaționali fiind identificat chiar de căre Ministerul Educației drept o formă de fraudă, prin falsificarea ,,factorului de impact” al revistelor și a relevanței ,,științifice” ale unor ,,autori”. După 3 articole cu Nicu Marcu, o găsim pe Sitnikov și la Poștă, cu Nicu Marcu. Și Sitnikov a ,,punctat” în cariera academică în urma achiziției trucate, la fel ca Nicu Marcu.

  • Mirela Schigea (Ganea), tot de la Facultatea unde Bușe era Decan iar Marcu conferențiar, căreia includerea în proiectul rezultat în urma achiziție trucate de Marcu, Franc, Bohâlțeanu și cu complicitatea lui Bușe, i-a folosit, urcând de la preparator universitar la asistent universitar la ,,reputata” facultate.

În esență,

Poate cineva nega că beneficiarul real al achiziției trucate de la Poșta Română a fost Nicu Marcu, care și-a împopoțonat astfel CV-ul cu ,,director proiect de cercetare” fără de care nu putea obține titlul de profesor universitar la universitatea junk Financiar Bancară (neacreditată ș desființată)?

Proiectul în care Nicu Marcu a devenit ,,director de proiect” prin achiziția trucată și prin falsificarea prețului a stat la baza și ,,admiterii” lui Nicu Marcu la bursa post-doctorală de 92.000 de lei, de la Academia Română, respectiv de la Valeriu Ioan-Franc. Valeriu Ioan Franc nu avea cum să nu știe cum s-a născut ,,acest proiect”. Prin fraudă. Nicu Marcu, la evaluarea făcut de ,,Academia Română” pentru bursa post-doctorală a primit doar 71 de puncte din 100 (ante-penultima notă), foarte probabil, fără acest proiect generat prin fraudă, punctajul lui coborând sub nivelul de 70 ceea ce nu i-ar fi permis încasarea bursei post-doctorale, de 92.000 de lei. Am scris despre asta, pe larg, aici:

Episodul IV. Împopoțonarea și îndestularea lui Nicu Marcu de la ASF prin bursă de 92.000 de lei de la Academia Română și articole ,,științifice” dubioase. Tranziția dinspre frauda academică spre ALTCEVA.

Poate cineva nega că prin atitudinea de ,,șmenar de Grant” (furând TVA-ul necuvenit, ca director de Proiect) Nicu Marcu este altceva decât un om fără căpătâi care, prin frauda academică (și nu numai), a reușit să acceadă ulterior și la poziția de Președinte al ASF, plătit în prezent cu 70.000 de lei pe lună?

Poate cineva nega faptul că Nicu Marcu, exmatriculat, șomer până la 28 de ani și cu facultatea terminată la 29 de ani, a fraudat prin achiziția publică trucată, Poșta Română, așa cum a fraudat și Academia Română și fondurile publice ale Uniunii Europene din care i-a fost plătită (fără să îndeplinească condițiile obligatorii) bursa post-doctorală de 92.000 de lei, cum am arătat anterior?

Poate cineva nega că, în timp ce era beneficiarul real al achiziției trucate de la Poșta Română, Nicu Marcu, era și Președinte ale Consiliului Național de Integritate (alți bani publici, altă sinecură) adică cel care ar fi trebuit să aibă toleranță ZERO față de lipsa de integritate?

Poate cineva nega că frauda academică a articolelor plagiate și achiziția publică trucată a fost folosită pentru altceva decât pentru a obține prin fraudă titlul de conferențiar universitar, bursă post-doctorală și ulterior, chiar profesor universitar și șef de școală doctorală, cu alte cuvinte, pentru împopoțonare prin fraudă și pe bani publici?

Poate cineva nega că fraudele financiare ale rețelelor de ,,profesori”, cum este cazul achiziției de la Poșta Română sunt altceva decât mecanisme larg răspândite pentru a antrena fraude și mai mari, cu fonduri europene ,,de cercetare”, de zcei de milioane de Euro, din moment ce frauda a pătruns prin Nicu Marcu chiar și în Academia Română?

Desigur, DNA ar trebui să se sesizeze și să verifice indiciile de fraudă financiară și furt de TVA pe care le-am demonstrat în acest episod. La fel cum DNA ar trebui să verifice și indiciile de fraudă din fonduri europene prin bursa post-doctorală plătită fără îndeplinirea condițiilor, lui Nicu Marcu.

Desigur, Poșta Română ar trebui să se sesizeze și să se îndrepte spre recuperarea TVA-ului plătit nelegal (prin falsificarea în contract a ofertei de 10.500 de Euro în raport cu oferta, transformată în 12.495 de Euro cu știința de către Nicu Marcu și Valeriu Ioan Franc că Academia Română – INCE – Centrul de Documentare nu este plătitor de TVA.

Iar Poșta Română ar trebui să se îndrepte fix către Bohâlțeanu, Nicu Marcu, Valeriu Ioan Franc și a celorlalți aflați în conflict de interese în legătură cu acest contract, și să recupereze suma în cazul în care serviciile au fost prestate fictive și categoric pentru recuperarea TVA-ului.

Și încă ceva:

Cum vi se pare faptul că ,,studiul documentat științific” a făcut obiectul unei achiziții directe și nu a unei licitații, achiziție trucată în meciul Universitatea din Craiova (Nicu Marcu) vs. Nicu Marcu (cercetător la Academia Română plus profesori de la Universitatea din Craiova)?

Dar mai ales: cum vi se pare faptul că la Poșta Română ,,studiul documentat științific”, plătit din bani publici și cu TVA furat, este de negăsit?

Într-un prim răspuns la solicitarea mea privind dosarul public al achiziției (ulterior Poșta Români mi-a răspuns mai pe larg, conform Legii), Poșta Română mi-a răspuns oficial:

La fel cum nici Parlamentul României nu mai găsește înregistrarea VIDEO a Comisiilor Reunite de Buget Finanțe, Economică, etc, în care a fost audiat Nicu Marcu în iunie 2020, ca să devină Președinte ASF (în urma trocului politic PSD-PNL-USR-Pro România, prin care Nicu Marcu lăsa liberă poziția de vicepreședinte a Curții de Conturi prin numirea la ASF, astfel încât vicepreședinte al Curții de Conturi să devină Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta).

Spre deosebire de Camera Deputaților, Poșta Română a mai găsit documente.. Chiar dacă nu găsește studiul și nici procesul verbal de predare primire, probabil aici fiind nevoie de audierea ,,beneficiarilor” Nicu Marcu și Gabriel Bohâlțeanu.

Spre deosebire de Poșta Română, Camera Deputaților chiar minte în refuzul de a îmi pune la dispoziție înregistrarea audierii lui Nicu Marcu, pentru poziția de Președinte ASF.

Dovada că minte este fotografia profit.ro, care atestă audierea (și înregistrarea) prin sistemul Cisco Webex Meetings. Sistemul are pur și simplu buton de Record, fiind salvat în cloud sau local, chiar dacă Camera Deputaților pretinde în fals că ,,nu dispune de sistem de înregistrare VIDEO’.’ E butonul roșu care apare în dreapta sus, activat în timpul audierii, lângă connected.

Așadar, în mod evident Camera Deputaților vrea să ascundă faptul că Parlamentul a achiesat la neîndeplinirea în mod real a experienței cerute de lege pentru ocuparea funcției de președinte ASF de către Nicu Marcu (experiență efectivă în instituții bancare sau instituții financiare non-bancare neexistând la Nicu Marcu), dar pe care Nicu Marcu a ,,compensat-o” în fața unor parlamentari de paie la audiere prin ,,experiență de cercetare”’. Care experiență de cercetare? Aia cu articole furate? Aia cu achiziție publică trucată? Aia în care e nevoie să fi ,,director de proiect” și să subcontractezi alți 3 ,,profesori” ca să citești niște cifre din bilanț și să faci un Excel?

Revenind, Poșta Română s-a dovedit ulterior cât a putut de transparentă și a arătat că nu are nimic de ascuns și că nu intenționează să acopere indiciile de infracțiuni în sarcina lui Bohâlțeanu și Marcu. Însă, studiul care ar fi fost livrat de directorul de proiect Nicu Marcu – este în continuare de negăsit în arhiva Poștei Române. De asemenea, la dosarul achiziției este de negăsit procesul verbal de predare-primire a studiului, document, obligatoriu conform contractului.

Asta, deși conform legii, raportul de cercetare și procesul verbal de predare-primire sunt parte a contractului de achiziție publică.

Și deși, potrivit contractului, factura falsificată prin includerea TVA în baza de calcul, nu putea fi achitată fără înmânarea studiului și fără procesul verbal. La dosar, se regăsește doar factura. Nu și studiul. Nu și procesul verbal de predare-primire.

La final, vă întreb: cât timp credeți că va mai fi valabilă afirmația lui Nicu Marcu, Doctor honoris causa al Universității din București (și acolo devenit pe baza evaluării în laudatio a unor articole efectiv furate), conferențiar și profesor universitar așișderea, respectiv: ,,Domnule, nu am văzut pe nimeni de la DNA sau DIICOT să intre în instituție (ASF), că dacă vin, întâi vin la mine”? Pentru că într-un episod următor vorbesc și despre Nicu Marcu și DIICOT. (Cristina T.).

Eveniment

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Publicat

pe

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.

Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.

Negrul nu e absența culorii, e o declarație

În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.

Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.

Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.

Cui i se potrivesc

Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.

Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile

Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.

Aniversările aparte și cadourile pentru prietene

Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.

Halloween, petreceri tematice, ședințe foto

Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.

Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți

Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.

Când ar fi mai bine să nu

Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.

În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.

Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul

Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.

Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.

Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.

Cum se potrivesc cu restul cadoului

Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.

Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.

Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.

Contextul românesc, între tradiție și nou

În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.

Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.

Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.

O alegere care spune ceva despre tine

Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?

Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.

Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.

Citeste in continuare

Eveniment

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

Publicat

pe

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.

Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.

Florile ca limbaj al grijii târzii

Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.

În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.

Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.

Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă

Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.

Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.

Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.

Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri

Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.

Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.

Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.

Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.

Culoarea și forma buchetului

Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.

Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.

Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.

Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.

Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului

Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”

E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.

Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.

Detalii care nu se văd, dar se simt

Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.

Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.

Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.

Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne

Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.

Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.

Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.

Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.

Buchetul ca formă de recunoaștere

La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.

Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.

Citeste in continuare

Cultură

The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași

Publicat

pe

De

O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.

De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.

O noapte de opulență și farmec

Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.

Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.

Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.

Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal

Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.

Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.

Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.

O moștenire a eleganței care continuă

Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.

Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.

Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.

Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc

Citeste in continuare

Parteneri

Știri din Maramureș

Apartamente de lux Apartamente de lux
Social7 ore inainte

Apartamente de lux de închiriat în București: Ce caută clienții premium și companiile în 2026?

Piața imobiliară din București traversează o perioadă de maturizare accelerată, în care conceptul de „lux” nu mai reprezintă doar o...

Raluca Avram-Danifeld Raluca Avram-Danifeld
Social16 ore inainte

Techmark, compania condusă de Raluca Avram-Danifeld, mizează pe servicii integrate: de la site și social media la evenimente corporate

Felul în care companiile românești își gestionează comunicarea s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Dacă în trecut un business lucra...

Socialo zi inainte

RePatriot recomandă includerea diasporei în strategiile locale, județene și regionale de dezvoltare și extinderea „Zilelor Diasporei” la nivel național

În urmă cu 10 ani, comunitatea RePatriot lansa o idee simplă, dar cu impact profund: ca perioada din jurul zilei...

Uncategorized2 zile inainte

CSALB: Recomandăm consumatorilor să ia decizii informate și raționale în contextul dezbaterilor publice privind indicele ROBOR

11 iunie, București. Comunicatul recent al Consiliului Concurenței, referitor la amendarea unui număr de 10 bănci care participă la stabilirea...

Exclusiv2 zile inainte

Cele mai frecvente greșeli pe care le fac șoferii în vacanță

Vacanțele sunt momente de relaxare, dar pentru șoferi pot aduce și situații mai puțin plăcute dacă nu sunt bine planificate....

Uncategorized3 zile inainte

Dezmembrez E Class – Piese Originale Mercedes-Benz pentru Reparații și Întreținere

Mercedes-Benz E-Class este unul dintre cele mai reprezentative modele ale mărcii germane, fiind recunoscut pentru confortul ridicat, tehnologiile avansate și...

4 zile inainte

Studiu Up România: trei sferturi dintre angajatori plătesc diferit oameni pe posturi similare și doar 27% dintre angajați au încredere în echitatea sistemului salarial

Up România, unul dintre jucătorii importanți de pe piața beneficiilor extrasalariale, publică rezultatele unui studiu național realizat împreună cu Reveal...

Afaceri4 zile inainte

UZINEX deschide la Iași primul centru din România unde persoanele cu dizabilități locomotorii învață gratuit să programeze roboți industriali

Inițiativa pornește dintr-o echipă în care directorul tehnic, el însuși o persoană cu dizabilitate locomotorie, coordonează inginerii care construiesc sisteme...

Turism6 zile inainte

Pizzeria IZA – Gust autentic, ingrediente de calitate și livrare rapidă de pizza în Sectorul 4, Sectorul 5 și Sectorul 3

Într-un oraș în care oferta de pizza este din ce în ce mai diversificată, alegerea unei pizzerii care să ofere atât gust...

Uncategorized7 zile inainte

„Condu Prudent! Alege Viața!” a adus brașovenii față în față cu realitatea accidentelor rutiere, transformând siguranța rutieră într-o experiență trăită, nu doar explicată

Peste 1.000 de brașoveni au participat sâmbătă, 23 mai, la evenimentul „Condu Prudent! Alege Viața!”, una dintre cele mai ample...

o săptămână inainte

NBI: Piața rezidențială accelerează, iar nordul Bucureștiului rămâne principalul pol de investiții al capitalei

Datele publicate de ANCPI pentru luna mai 2026 transmit un semnal pozitiv pentru piața rezidențială din România și confirmă menținerea...

Uncategorizedo săptămână inainte

bForce își extinde activitatea prin deschiderea unui service nou în zona Sibiului

Sibiu, 8 iunie – bForce, service auto cu 17 ani de experiență în lucrul cu automobile marca BMW, anunță deschiderea unei...

Uncategorizedo săptămână inainte

Rețeaua de sănătate Regina Maria: Cum evităm ca dreptul pacienților la servicii medicale să fie afectat de „experimente administrative”?

În lipsa unei analize de impact și a unor date transparente privind beneficiile pentru pacient, restrângerea accesului la o întreagă...

Uncategorizedo săptămână inainte

TAG: uniformele medicale devin parte din ecosistemul de siguranță al clinicilor și spitalelor

București, 2 iunie 2026 – Uniformele medicale sunt privite tot mai mult ca parte din ecosistemul de siguranță al clinicilor și...

Administrație localăo săptămână inainte

Ce trebuie sa stii despre activitatea unor societati cooperative de consum din Romania

Societatile cooperative de consum din Romania reprezinta o forma de organizare economica cu o traditie indelungata in tara noastra ....

Uncategorized2 săptămâni inainte

Samsung lansează noua generație de monitoare de gaming Odyssey, inclusiv primul monitor de gaming 6K din industrie

Gama de monitoare din 2026 consolidează poziția de lider în materie de performanță, extinzând în același timp accesul la inovații...

Trending