Connect with us

Eveniment

Legaturile periculoase dintre GASCA DE MAFIOTI A MINISTERULUI TRANSPORTURILOR si candidatul la functia de primar al orasului Bacoi, din partea PARTIDULUI ALIANTA LIBERALILOR SI DEMOCRATILOR

Publicat

pe

Vreți să vă scriu iar afacerea Romprest? Evoluțiile? V-am mai scris acum 3 ani. Dar voi sunteți prostuți și uituci. D’aia vă fac ăștia ca pe proști. Că sunteți. Monaco e singurul criminalized group pe lângă care mor la propriu și dispar oameni și persoane de toate felurile/meseriile sunt amenințate cu moartea. E bine că DNA se ocupă de catering și de șuții de pe plajă. Măcar am rezolvat o treabă: nu se mai vinde ilegal porumb și vată pe băț pe plajă, dezvaluie Sorina Ruxandra Matei.

Iata dezvaluirile efectuate in data de 04.10.2017:

“Afacerea Romprest” din spatele dosarului “Romprest”. Justice for who?

Pe 21 Iulie 2017, în plin scandal al revocării procurorilor, am scris că în dosarele DNA a existat un interes al SRI şi am menţionat în acest sens ca exemplu şi numele lui Walter/Florian Walter, informaţie confirmată de mai multe surse din DNA. Informaţia era adevărată. Datele coroborate până acum arată că serviciile de informaţii/ SRI a avut    de-a lungul timpului interes punctual pe societăţi care în general prestau servicii pentru administraţiile publice de stat, fie ele spitale/zona sanitară/medicală sau pharma, construcţii/instituţii publice, IT/instituţii publice şi chiar salubritate/instituţii publice. Aşa numitele “maşinării de bani”. Fabrici non stop cu potential.

COMPANIA

Firma Romprest, bine cotată şi competitivă pe piaţă, cu foarte multe contracte cu administraţiile publice( sectoare, judete, 2018 vor fi multe licitaţii pe concesiuni), a avut de-a lungul timpului trei mari jucători care o controlau prin acţionariat: fiul lui Virgil Măgureanu, fostul director SRI, Marian Măgureanu, prin intermediul unui offshore- Firstcom LLC, Dragoş Dobrescu/Grupul Monaco şi Walter Florian- multe relaţii cu lumea politică şi de afaceri. A fost a unui anumit grup (grupuri, grupări) al lor.

Cumva, după debutul dosarului penal Romprest, Dragos Dobrescu fuge din ţară şi cedează partea sa din Romprest unor francezi. Francezii, subsidiari ai unui concern important/logic,Franta, nu prea au multă răbdare. Vor repede si tot. Şi-ar dori un monopol pe piaţă, prin preluarea Romprest şi Rosal, unirea celor două într-o societate unică şi ei doar să vină cu managementul. Însă lucrurile se complică, aşa cum se va vedea în dosar, francezii nu reuşesc rapid să obţină controlul societăţii prin preluarea acţionariatului majoritar Romprest şi dau mai departe cele 30% din Romprest. Cine preia anul acesta cele 30%? Un domn interesant, care n-are nicio treabă nici cu salubritatea, ci cu afacerile în domeniul medical (domeniu regăsit în enumerarea de mai sus), cetăţean român născut la Moscova, very low profile, potent financiar şi, se spune, protejat al serviciilor. Dar care nu devine majoritar, ci rămâne totusi minoritar.

Domnul interesant Dracea devine acţionar minoritar Romprest prin preluarea acţiunilor de la francezi şi îl foloseşte drept reprezentant al său în societate pe un alt domn interesant- Bogdan Adimi. Şi despre el se spune la fel ca despre domn Dracea. Bogdan Adimi – la fel de interesant- tranzitează de-a lungul timpului din cercul relaţional al lui Dobrescu, în cel al lui Walter şi după aceea în cel al lui Dracea. El e băiatul lor de peste tot, triggerul pe fiecare dintre acţionarii cu potential. În plus devenise, ca toti preferatii sistemului, si denunţător vesel. Mai denunţase în Murgeanu. Dacă mai scriu şi numele firmelor prin care s-au schimbat acţionariatele, cum au intrat şi au ieşit şi prin ce alte firme au făcut-o, înnebunim cu toţii. Cert este că acum principalii jucători în Romprest sunt fiul lui Măgureanu, Walter- încă majoritar, Budeanu, şi domn Dracea- minoritar, cu reprezentant Bogdan Adimi- băieţii veseli ai sistemului.

Între timp, suprapus peste toate mişcările acestea- Dobrescu, Walter, Dracea/Adimi, se ameninţă, se denunţă, totul foarte probabil pentru că se dorea preluarea controlului majoritar al societăţii. Acesta cumva e frame-ul. Tabloul mare. Ce se întâmplă însă.

DOSARUL VIEŢII. POVESTEA POVEŞTILOR:

DIICOT Ploieşti, altă “unitate de elită” a Sistemului începe în Mai 2015 cu tam tam si perchezitii un dosar pe Romprest. Pe evaziune şi spălare de bani, liderul reţelei fiind identificat atunci Walter Florian. Walter fuge din ţară chiar putin inainte de anchetă. S-a spus atunci că pontul i l-ar fi dat chiar DIICOT Ploieşti. Ce supriză nesuprinzătoare. Cert este că Walter, capul reţelei şi acţionarul majoritar nu mai este. DNA şi SRI înnebunesc.

Între timp, speţa pe Walter se disjunge de la DIICOT Ploieşti la “cealaltă unitate de elită”, DNA Ploieşti, ca “totul sa fie sub control”. Nu se stie de ce si nici pentru ce, nu exista un act care sa precizeze motivele pentru care DNA Ploiesti a fost învestită cu speţa Walter disjunsă. DNA Ploiesti, “unitatea de elită”, începe să instrumenteze dosarul pe Walter prin procurorul Laura Bucică, ajunsă la DNA Ploieşti cam în aceeaşi perioadă ca şi Negulescu/Portocală, şi venită taman de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina. O colaboratoare a lui Portocală, la fel de performantă ca şi el în materie de succese judiciare.

Dosarul pe Walter este instrumentat de madam Bucică la Ploieşti dar în acelaşi timp cineva / niste baieti din Bucureşti il cautau disperati pe Walter, ajung la el si chiar încep să negociaze cu el, identificat taman în praznicul din Dubai. Cum extrădarea din Dubai este aproape imposibilă, singura şansă a serviciilor este să se milogească de Walter să se întoarcă de bună voie în ţară. Walter pune şi el condiţii. Se întoarce doar dacă dosarul lui nu e instrumentat de DNA Ploieşti. Cumva se dusese buhul încă de atunci ce face Ploieştiul. Se acceptă condiţia lui Walter de către băieţi. Se ia dosarul cu Walter de la DNA Ploieşti fără explicaţii şi este adus la Bucureşti. În unitatea centrală de elită. Şi i se spune lui Walter că să fie liniştit, totul va fi corect şi frumos, se va intrumenta dosarul de cel mai bun, corect şi performant procuror. Walter acceptă înţelegerea. Serviciile voiau să-l aducă pe Walter în ţară şi odată adus- înfundat de tot sau, veti vedea, scapat de tot- să se preia controlul a ceea ce interesa de fapt: societatea, “fabrica de bani non stop”. Walter înghite găluşca. Zice că vine daca e cercetat corect.

* PROBATORIUL ÎNCEPE SĂ PICE, DOVEZILE SCURTCIRCUITEAZĂ DOSARUL CU MIZĂ.

Aşa, dosarul lui Walter de la Ploieşti este adus fără explicaţii la Bucureşti, de la “unitatea de elită”.   Într-o zi, procurorul cel bun si corect primeste prin referat de redistribuire o altă speţă pe Walter care era deja la un coleg de-al sau de la Bucuresti. Procurorul în baza rezolutiei sefului, ia dosarul, desi avea mai multe pe cap. În altă zi, domn Iacob, băiatul etern de încredere, cheamă acelasi procuror bun şi corect şi îi cere să preia si dosarul de la Ploiesti, tot pe Walter. Procurorul, care oricum avea vreo alte 300 de dosare, nu prea vrea, dar este rugat frumos de şefu’ să-l preia. Şi îl preia. Începe să lucreze în el că era disperare mare cu Walter fugarul, dar in timp, mai lucrează si in celelalte. Adică multe, ca avea 300! By the way, acum se intreaba unii de ce avea procurorul 300 de dosare. Simplu: pentru ca i le dăduseră chiar ei.

La un moment dat, după ceva timp, procurorul este sunat pe telefon chiar de Walter din praznicul din Dubai. Care începe să sune, nene. Şi tot sună. Walter îi spune mereu că se tot întoarce, îi face capul pătrat că a auzit că e procuror corect şi bun, procurorul nu mai vorbise niciodată cu el- oare de unde ştia şi numărul şi avea relaţii despre procuror?- şi Walter spune că în general vine, vine, vine. Procurorul îi spune să vină odată, dar să nu creadă cumva că dacă vine scapă, ancheta merge înainte pe evaziune şi pe ce mai avea Walter pe el pus de Ploiesti.

Între timp, odată preluat dosarul Walter, procurorul verifică actele DNA Ploieşti ca să poată continua în cunoştinţă de cauză ancheta în care deja era desemnat el. Şi rând pe rând ancheta începe mai întâi să scârţâie, apoi să pice de-a dreptul.

Mai întâi, martorii nu-şi mai susţin declaraţiile iniţiale date la Ploieşti. Spun că au fost forţaţi să declare chestiuni la unitatea de elită, că unele declaraţii nici nu sunt de fapt ale lor. Retractările vin pe bandă rulantă, toate fiind filmate şi consemnate chiar in sediul DNA central in timpul audierilor. Procurorul merge mai departe cu verificările. Descoperă însă că o parte din cantitatea mare de clorură de calciu din dosar- altă felie importantă a dosarului- declarată initial tranzacţie fictivă chiar într-un raport de la ANAF/Antifraudă există, nu e fictivă, şi este identificată chiar de procuror pe o filieră în legătură cu Bulgaria. Procurorul merge mai departe. Oamenii care apăruseră în actele de la Ploieşti că munciseră la negru- altă bucată din dosar- pică şi ea. Declară la audieri Bucureşti că ei au prestat serviciile pe alte firme subcontractate. Din dosarul de la Ploieşti cădeau rând pe rând bucăţi întregi, de parea că nu mai rămâne nimic. Apoi se descoperă că Ploieştiul nu verificase nimic. Nimic din stocurile firmei, cantităţi dacă au ajuns sau nu la beneficiari, chestiuni de bază, nimic din documentele ce se referau la aspectele comerciale incriminate si care oricum trebuiau verificate. Procurorul spune şefilor săi despre toate problemele apărute cu dosarul instrumentat la Ploieşti, din care picau bucăţi sănătoase. Şefii văd şi ei dezastrul din acte si ce iesea din instrumentare, văd că s-ar putea să nu mai rămână nimic din dosar, că sunt probleme cu declaraţiile martorilor, cu stocurile şi restul şi îi spun initial să meargă mai departe- cu ce-o rămâne din dosar- că vor dispune control pe ce a făcut DNA Ploieşti cu instrumentarea halucinantă făcută pe speţă. Controlul pe instrumentarea dosarului, DNA central nu-l face însă niciodată la DNA Ploiesti. Procurorul fusese fraierit.

*PRIMUL BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Un prim scandal în dosar iese în DNA cu Antifrauda, împănată atunci, aşa cum se ştie, de servicii/ SRI. Procurorul realizează că raportul pe care-l puseseră la dispoziţie pe speţă era în mare parte să nu zicem fals, ci incomplet, cu lacune mari. În plus, Antifrauda declarase fictiv ceea ce în mare parte exista în societăţi, doar pentru a umfla prejudiciul şi a justifica o infracţiune, prin comiterea altora. Sunt chemaţi inspectorii ANAF la DNA, sunt arătate tranzacţiile ce existau, iese scandal de ce sunt chemaţi inspectorii, de ce nu e informată conducerea că sunt chemaţi. Procurorul îi pune sub acuzare pe cei de la Antifraudă. Nu convine Doamnei şi nici SRI. Doi dintre ei se bănuieşte mai târziu că sunt chiar ai instituţiei care împănase ANAF. Al treilea recunoaşte cumva neoficial că raportul a fost scris “aşa cum trebuia/ aşa cum a fost dorit” de alţii, nu cum era situaţia în realitate. Cei de la Anfifraudă oricum sunt puşi sub acuzare de procuror. Deranj mare.

*AL DOILEA BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Al doilea scandal iese pe Walter. Cum dosarul se prăbuşea şi nu se ştia ce avea să mai rămână din el, expertiza cerută de 5 luni de procuror pe parte financiară nu se terminase, la un moment dat a trebuit să fie prelungite măsurile preventive. Arestul preventiv pe Walter care in total, la final, a fost de 6 luni! Procurorul spune că nu se mai justifică legal arestul, având în vedere ce mai rămăsese din dosar, nu se ştie până la final ce mai rezistă ca probatoriu şi propune înlocuirea arestului preventiv cu altă măsură preventivă: controlul judiciar. Iniţial, Doamna spune da şi după o oră, inexplicabil, după ce vorbeşte cu doamna Tiţi şi sunt informaţi băieţii veseli, vine şi face scandal că nu, nu, nu. Walter să rămână sub arest.

Procurorul se opune, probele rămase nu mai justificau măsura arestului, Doamna spune nu, se ceartă, până la urmă procurorul prelungeşte arestul dar face referat şi spune că nu e de acord motivând în scris cu tot ceea ce a descoperit în dosar şi că multe lucruri iniţiale pentru care s-a cerut arestul nu se mai susţin la acel moment. Procurorul scrie referatul, îl adresează conducerii DNA, îl trimite pe mail unui adjunct şi îl înregistrează şi în condică legal. Să rămână, să se ştie ce s-a întâmplat, în cazul în care tot se face praf în instanţă. Condica aceea care arată înregistrarea referatului n-a mai văzut-o după revocarea din instituţie şi nu este arătată nici ulterior Inspecţiei Judiciare, unde tot ulterior au fost explicate presiunile si imixtiunile pe dosar. Referatul însă există.

*CURSA ÎNTINSĂ PROCURORULUI. Ce se mai întâmplă? Apare şi Walter fugarul. He comes back, finally. Cu un avocat care lucrase la SRI. Pam pam. Ca sa-l tină “sub control”. Ceva se intamplă si cu Walter, se prinde cumva că e o “schema” la mijloc, şi la un moment dat, Walter isi schimba avocatul. Renunta la SRI si isi ia un avocat mai bun. Al doilea avocat al lui Walter, pe timpul anchetei se retrage si el brusc din speta. Nu doar se prinsese si el că e o “schemă”, dar nu mai vrea să aibă legătură cu cazul şi primeşte si un telefon de la primul avocat/ fostul lucrător la SRI care era foarte supărat de ce Walter a renunţat la el. Walter isi ia un al treilea avocat. Nu mai merge pe mâna SRI, dar al treilea e slăbuţ.

Între timp, pe la DNA se autoinvită netam nesam şi noua stea a “băieţilor” în Romprest, Adimi, denunţătorul vesel din alte speţe, ca zice că are ceva important de spus. Apare într-o zi spunând că vrea să facă un alt denunţ pe Walter- pe care-l voia îngropat, despre care stie el că îşi continuă activităţile infracţionale. Din vorbă în vorbă îi spune procurorului că a auzit el- Adimi ăsta- că Walter susţine procurorul pentru “şefia DNA”. Pam, pam. Procurorul surprins spune că nu-l interesează funcţia, tot ce-l interesează este să iasă la pensie ca să stea linistit cu copilul şi bărbatul acasă, dacă aceştia îl mai primesc/ vor. Adimi- cu tupeu- zice apoi, că decât să se pensioneze, mai bine vine procurorul jurist la Romprest. Procurorul îi zice/crede că e o glumă.

A doua zi, procurorul aude chiar de la Doamna că “dacă are probleme acasă/ cu bărbatul, asta nu înseamnă că trebuie să meargă încruntat pe holuri”. Pam, pam, pam. Întrebare: de unde ştia Doamna fix discuţia cu “acasă/bărbatul”, purtată cu o zi înainte de procuror cu un denunţător? Ghici ciupercă ce-i. Nu numai că foarte posibil se discutase la nivel înalt cu denunţătorul pentru atragerea procurorului într-o capcană şi denunţătorul fusese trimis de ei ca sa-l traga de limbă pe procuror (că evident nu convenea nimănui cum merg lucrurile în dosar, Walter în loc să fie afundat până la predarea societăţii, probele mai mult în scoteau) dar procurorul suspectează că Adimi guy este posibil să fi fost chiar şi “cablat”. Cablat, da, chiar în sediul DNA. Cum poţi să ajungi cablat în sediul DNA? De cine putea fi? Nu de el, procuror, evident. Ci de altcineva, enervat de cum merg lucrurile.

Adimi guy bineinteles ca pleacă şi nu mai depune niciun denunţ la adresa lui Walter. Nu Walter mai era ţintă punctuală în acel moment- ci tinta devenise chiar procurorul de caz, care descoperise foarte probabil alte lucruri şi în alte dosare si deja incepuse sa enerveze pe toată lumea şi să strice lucruri.

Însă procurorul se prinde că ceva se întâmplă, ceva e în neregulă, şi ia măsuri şi pe Walter. Înăspreşte controlul judiciar. Între timp, iese şi expertiza cerută în dosar. Dezastru. Nu se mai susţineau financiar datele iniţiale. Adica nimic. Dosarul se şubrezeşte şi mai mult, dar cumva procurorul incearcă totusi sa salveze ce putea salva din ce ramanea in dosar. Cere rapoarte de la Curtea de Conturi.

Între timp insă, tactica la nivel înalt se schimbă. După expertiza ce arata dezastrul, șefii cer scoaterea de sub urmarire penala a lui Walter, procurorul se opune si la asta până nu se lămureşte ce si cum din toate actele. Unele mai trebuiau sa vina. Sefii insista, procurorul se opune ca insistentele erau prea mari. Ceva iar era în neregulă. Dacă-l scotea de sub urmărire penală, aşa cum s-a dorit, procurorul era acum arestat si împachetat fără drept de apel. Totusi Walter statuse 6 luni arestat, putea deveni caz de represiune nedreaptă din cauza elitei de la Ploiesti si celor care au dat ordine si tot supravegheau ce se intampla in dosar prin supravegherea foarte probabilă si a procurorului. Prin sefii si/sau alte metode.

Walter venit şi ăla în ţară şi se apucă să facă denunţuri. Multe. Pe alte persoane. Dosarul lui însă se chinuie să meargă mai departe pe evaziune şi spălare cu Walter actionar, ca administrator nu era/alta problemă. În paralel, domn Onea de la Ploieştiul de elită se întâlneşte şi el cu Walter. Separat. Walter este rugat de Onea să facă denunţ pe Crin Antonescu. Iese scandal, ies scântei multe. Walter nu vrea că zice că n-are ce să denunţe pe Antonescu şi că nu-şi cumpără libertatea minţind, făcuse denunţuri pe ce ştia. Pe ce nu ştia zice că nu poate face. Tacticile Ploiestiului il enervau, doar si d’aia fugise din ţară.

În iulie începe scandalul cel mai mare. Procurorul este revocat. Procurorul spune public despre speţă şi povesteşte tot inspecţiei judiciare, acuzând inclusiv imixtiuni şi presiunile din dosar şi ce se intamplase acolo. Inspecţia caută condica cu referatul, n-o primeşte.

După două luni, după câştigarea procesului în instanţă şi suspendarea de la executare a ordinului de revocare, Inspecţia începe un alt control direct pe Doamna, inclusiv pe mirifica speţă Walter. Când a văzut că e cercetată de Inspecţie pe Walter, Doamna care trimisese de urgenta, imediat după revocarea procurorului, înapoi dosarul Walter la “unitatea de elită” Ploieşti, aceeasi unitate care il făcuse praf, cere cercetare in rem pe favorizarea lui Walter si fals intelectual ca sa-l tină agăţat pe procuror cu ceva, ca poate se potoleşte odată. Ce s-a intamplat cu declaratiile martorilor iniţiale care fuseseră retrase chiar de martori sub filmarea camerei şi semnătură, ce s-a intamplat cu stocurile fictive dar existente, cu faptele care nu prea existau, nu se stie. Nu e exclus să fie chiar “refăcute” de elita de la Ploiesti, doar tot ei le-au mai făcut odată. Mai mult, sunt si într-o mega incompatibilitate. Cercetează presupuse fapte in rem într-un dosar făcut ţăndări chiar de ei prin falsuri.

În plus, fix după ce a început cercetarea Inspecţia si pe Walter, este adus la Ploiesti si “prietenul baietilor” Adimi – cel cu capcanele- să il denunte pe procuror care şi-a sesizat şefa la Inspecţie chiar si pe tema Walter. Si este chemat şi Walter să il denunte pe procuror, pe care nu il denunţă. Si spune public asta.

Se doreşte reţinerea procurorului pe denunţul lui Admi- denuntatorul vesel şi înfundarea până la urmă lui Walter- care nu mai trebuie scos de sub urmarire, ci înfundat acum de tot, ca vorbeste si ăsta, si nu e infundat şi mai si controlează încă majoritar societatea. Toţi ceilaţi din Romprest sunt trimişi în judecată, primul dosar Romprest al DIICOT Ploieşti scârţâie bine şi ăla în instanţă că a rămas fără interceptări, procurorii punând în dosar interceptări care nu erau pe mandat, nu se ştie de unde mai erau şi alea, iar Walter nu e nici acum trimis în judecată. Dosarul s-a întors la incompatibila Bucică, partenera lui Negulescu/Portocală după ce picaseră majoritatea probelor instrumentate chiar de ea. Că erau false.

Cine cum a jucat:

– Baietii veseli au jucat si cu Walter/ sa-l convingă să vina in ţara, si cu Admi/ să il infunde pe procuror ca nu iesea speta aşa cum se dorea, şi cu DNA Ploiesti/ sa faca repede un dosar ce nu se sustine, şi cu Antifrauda/raportul care s-a făcut praf, si cu procurorul/ sa-l convingă prin şefi să ia dosarul.

– Procurorul- un naiv. A stat cu capul în hârtii, pe probatoriu, si n-a deschis larg ochii să vadă ce se întamplă în jur. Totusi hartiile l-au salvat si tarziu flerul.

– “Ţinta” era să fie doborât Walter majoritarul care şi acum se omoară cu Adimi/Dracea, preferatii. Intai sa fie infundat- poate lasa societatea, apoi sa fie scos- salvat de dosare, ca poate doar asa lasa societatea. Iar până acum Walter tot majoritar e, controlul societăţii cu potential nu a fost preluat, in dosar cam totul e praf si pulbere pentru că probatoriul administrat a scurtcircuitat toată speţa si Inspecţia a început şi ea control, sesizată inclusiv pe aceast dosar.

– Disperare cât casa.

Ce v-am descris mai sus aş vrea să nu fie deloc adevărat. Pentru ca sunt maruntaiele unei mizerii si jocuri pe multe planuri. Nu e nici suprarealism, nici Kafka, cică în România se numeşte cumva Justiţie. E “DNA vine să te ia”, “noi suntem DNA”. This is DNA, adică imparţialitate, eficienţă, integritate? Justice for all? Sau mai bine zis, Justice for who? (Sava N.).

 

Eveniment

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Publicat

pe

Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele

Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.

Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.

Negrul nu e absența culorii, e o declarație

În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.

Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.

Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.

Cui i se potrivesc

Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.

Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile

Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.

Aniversările aparte și cadourile pentru prietene

Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.

Halloween, petreceri tematice, ședințe foto

Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.

Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți

Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.

Când ar fi mai bine să nu

Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.

În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.

Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul

Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.

Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.

Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.

Cum se potrivesc cu restul cadoului

Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.

Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.

Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.

Contextul românesc, între tradiție și nou

În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.

Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.

Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.

O alegere care spune ceva despre tine

Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?

Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.

Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.

Citeste in continuare

Eveniment

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

Publicat

pe

Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect

A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.

Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.

Florile ca limbaj al grijii târzii

Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.

În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.

Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.

Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă

Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.

Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.

Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.

Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri

Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.

Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.

Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.

Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.

Culoarea și forma buchetului

Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.

Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.

Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.

Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.

Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului

Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”

E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.

Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.

Detalii care nu se văd, dar se simt

Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.

Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.

Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.

Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne

Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.

Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.

Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.

Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.

Buchetul ca formă de recunoaștere

La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.

Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.

Citeste in continuare

Cultură

The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași

Publicat

pe

De

O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.

De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.

O noapte de opulență și farmec

Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.

Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.

Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.

Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal

Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.

Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.

Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.

O moștenire a eleganței care continuă

Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.

Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.

Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.

Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc

Citeste in continuare

Parteneri

Știri din Maramureș

Uncategorized5 zile inainte

Brother Romania acorda premiile „Life on Land” 2026

Bucuresti, 17 June 2026 – Brother Romania continua initiativa „Life on Land”, prin care sustine formarea noii generatii de specialisti in...

Afaceri5 zile inainte

Cum poți folosi banda LED pentru a evidenția zonele importante din locuință

Iluminatul contribuie nu doar la confortul unei locuințe, ci și la modul în care este perceput spațiul. În amenajările moderne,...

Afaceri5 zile inainte

Cum alegi modelul potrivit de gazon artificial decorativ pentru grădina ta

Alegerea unui gazon artificial decorativ nu se rezumă doar la aspectul vizual. Modele diferite sunt concepute pentru a răspunde unor...

Afaceri5 zile inainte

SAINT-GOBAIN ROMÂNIA LANSEAZĂ EDIȚIA 2026 A  „SAINT-GOBAIN NATIONAL TROPHY”, COMPETIȚIE DEDICATĂ PROIECTELOR CARE DEFINESC VIITORUL CONSTRUCȚIILOR SUSTENABILE

Saint-Gobain România anunță lansarea înscrierilor pentru participarea la ediția 2026 a competiției „Saint-Gobain National Trophy” prin care sunt recunoscute cele...

Afaceri5 zile inainte

Divertiland Water Park se redeschide pe 18 iunie 2026 – Vara aceasta se poartă RETRO!

Divertiland Water Park, una dintre cele mai mari destinații de distracție și relaxare în aer liber din România, își redeschide...

Apartamente de lux Apartamente de lux
Socialo săptămână inainte

Apartamente de lux de închiriat în București: Ce caută clienții premium și companiile în 2026?

Piața imobiliară din București traversează o perioadă de maturizare accelerată, în care conceptul de „lux” nu mai reprezintă doar o...

Raluca Avram-Danifeld Raluca Avram-Danifeld
Socialo săptămână inainte

Techmark, compania condusă de Raluca Avram-Danifeld, mizează pe servicii integrate: de la site și social media la evenimente corporate

Felul în care companiile românești își gestionează comunicarea s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Dacă în trecut un business lucra...

Socialo săptămână inainte

RePatriot recomandă includerea diasporei în strategiile locale, județene și regionale de dezvoltare și extinderea „Zilelor Diasporei” la nivel național

În urmă cu 10 ani, comunitatea RePatriot lansa o idee simplă, dar cu impact profund: ca perioada din jurul zilei...

Uncategorized2 săptămâni inainte

CSALB: Recomandăm consumatorilor să ia decizii informate și raționale în contextul dezbaterilor publice privind indicele ROBOR

11 iunie, București. Comunicatul recent al Consiliului Concurenței, referitor la amendarea unui număr de 10 bănci care participă la stabilirea...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Cele mai frecvente greșeli pe care le fac șoferii în vacanță

Vacanțele sunt momente de relaxare, dar pentru șoferi pot aduce și situații mai puțin plăcute dacă nu sunt bine planificate....

Uncategorized2 săptămâni inainte

Dezmembrez E Class – Piese Originale Mercedes-Benz pentru Reparații și Întreținere

Mercedes-Benz E-Class este unul dintre cele mai reprezentative modele ale mărcii germane, fiind recunoscut pentru confortul ridicat, tehnologiile avansate și...

2 săptămâni inainte

Studiu Up România: trei sferturi dintre angajatori plătesc diferit oameni pe posturi similare și doar 27% dintre angajați au încredere în echitatea sistemului salarial

Up România, unul dintre jucătorii importanți de pe piața beneficiilor extrasalariale, publică rezultatele unui studiu național realizat împreună cu Reveal...

Afaceri2 săptămâni inainte

UZINEX deschide la Iași primul centru din România unde persoanele cu dizabilități locomotorii învață gratuit să programeze roboți industriali

Inițiativa pornește dintr-o echipă în care directorul tehnic, el însuși o persoană cu dizabilitate locomotorie, coordonează inginerii care construiesc sisteme...

Turism2 săptămâni inainte

Pizzeria IZA – Gust autentic, ingrediente de calitate și livrare rapidă de pizza în Sectorul 4, Sectorul 5 și Sectorul 3

Într-un oraș în care oferta de pizza este din ce în ce mai diversificată, alegerea unei pizzerii care să ofere atât gust...

Uncategorized2 săptămâni inainte

„Condu Prudent! Alege Viața!” a adus brașovenii față în față cu realitatea accidentelor rutiere, transformând siguranța rutieră într-o experiență trăită, nu doar explicată

Peste 1.000 de brașoveni au participat sâmbătă, 23 mai, la evenimentul „Condu Prudent! Alege Viața!”, una dintre cele mai ample...

2 săptămâni inainte

NBI: Piața rezidențială accelerează, iar nordul Bucureștiului rămâne principalul pol de investiții al capitalei

Datele publicate de ANCPI pentru luna mai 2026 transmit un semnal pozitiv pentru piața rezidențială din România și confirmă menținerea...

Trending