Eveniment
EXCLUSIV/SEFUL Corpului de Control al directorului Eduard Hellvig implicat in aducerea ilegala a lui Nicolae Popa este mana dreapta a generalului de “carton” Florian Coldea (II)
Serviciul Român de Informații s-a folosit, de-a lungul timpului, de firme, asociații și organizații neguvernamentale care desfășurau activități economice sau sociale. Despre acest obicei a vorbit, în 2006, Vadim Tudor, la tribuna Parlamentului. Foști ofițeri ai serviciului secret susțin, însă, că, deși oamenii aflați la conducere s-au schimbat, obiceiurile vechi au rămas
O privire atentă aruncată pe rolul instanţelor de judecată aduce, la un loc, personaje care fac legătura între foşti angajaţi ai Serviciului Român de Informaţii (SRI) şi mediul de afaceri și cel social. Cu alte cuvinte, firme și ONG-uri paravan folosite în relaţiile comerciale cu societatea civilă, cu statul român şi cu parteneri străini.
În cadrul unei anchete realizată de Evenimentul zilei și Incisiv de Prahova am găsit, de exemplu, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un proces înregistrat pe 8 mai 2002, în care protagonişti sunt Cornel Vintilă şi firma sa, Transdata. Printre intimaţi se numără Petre Emilian Zahan, fost ofiţer SRI şi angajat al Transdata. Petre Emilian Zahan a fost Director Cabinet la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. Apoi, firma sa, Bcom Technologies SRL din Ploieşti, apare ca furnizor de servicii software pentru ANAF Constanţa. Bcom Technologies SRL a înregistrat, în 2014, o cifră de afaceri de 1.494.977 lei şi un profit net de 186.176 lei, cu 6 angajaţi, firma prestând activităţi de editare a altor produse software.
Protectori ai mafiei italiene
Apoi, Transdata a făcut afaceri cu SC Salub SA, firmă de salubrizare, din Ploieşti, controlată de fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri, cercetaţi în Palermo pentru asociere de tip mafiot şi spălare de bani. Cele două firme figurează în dosarul nr. 13302/281/2005 înregistat pe rolul Judecătoriei Ploieşti. Despre Sergio Pirelli, un raport intern al SRI, întocmit la dată de 3 ianuarie 2001, la unitatea 29, Sectorul B, Biroul 10, indicativul 6987, sub numărul de înregistrare 00379/102, scrie că Pilieri a fost acţionar la societatea Holding Italia Internaţional. Scopul lui Pileri era să identifice posibilitatea organizării unei intâlniri între societatea italiană Lottomatica Int. Spa şi premierul României, în scopul promovării unui proiect de investiţii în domeniul loteriei naţionale. Astfel de rapoarte au existat şi la nivelul SRI Prahova, dar, susţin ofiţeri de informaţii, multe au fost blocate de fostul şef, colonelul Corneliu Păltânea. De altfel, după ce a fost condamnat în dosarul de corupţie de la SRI Prahova, în dosarul instrumenate de procurorul Vasile Doană, Paltânea a ajuns director la societatea Salub. Despre Pileri se ştie că a fost şeful contrainformaţiilor în L’Arma dei Carabinieri (fostul Corpo dei Carabinieri Reali), avea gradul de general în rezervă şi a activat în cadrul Serviciului Italian de Spionaj Militar (SISMI).
Afacerist controversat în afaceri cu statul
Edata este un grup de companii cu operaţiuni în consultanţă IT şi distribuţia de software care a fost deţinută integral de Cornel Vintilă. Fondată în 1999, a atins, într-un timp record, o cifră de afaceri de 12 milioane de euro. Printre clienţii companiei se numără: Rompetrol, IBM, S&T, Asesoft International, Avicola Bucureşti, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi Administraţia Naţională Apele Române. Din afacerile grupului în anul 2009, circa 15% au fost reprezentante de consultanţa IT, 50% de servicii şi 35% de distribuţia de software. Grupul cuprindea companiile Edata şi BPM Wave. Într-un interviu acordat WallStreet.ro, în anul 2009, Cornel Vintilă spunea că are afaceri în trei ţări şi estima o cifră de afaceri de 14 milioane de euro pentru 2010. Dezvoltarea în străinatate s-a făcut prin compania BPM Wave International, care, din august 2009, avea un sediu în Elveţia, iar din februarie 2008 a fost lansată o filială şi pe piaţa din SUA, în Dallas. Tot atunci şi-a anunţat intenţia de a deschide o subsidiară în Republica Moldova şi a a fost în discuţii cu delegaţii din Turcia şi Israel pentru lansarea unor filiale. Compania a intrat în insolvenţă în anul 2012. Pe 23 aprilie 2015, Judecătoria Sectorului 3 pronunţa o hotărâre prin care Cornel Vintilă era obligat să restituie Cameliei Şucu, ex-soţia miliardarului Mobexpert, Dan Şucu, 119792 lei, reprezentând un rest de datorie neachitată din 2012, plus dobânda.
Fostul inginer ajuns milionar
Din datele publice reiese că Cornel Vintilă (55 de ani) a absolvit Universitatea Politehnică din Bucuresti şi a obţinut, în 2003, un master la Cable & Wireless College of UK, Malta. A fost inginer la Romtelecom, între anii 1984 şi 1992. Apoi, CEO al Transdata, firma de telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei, între 1992 şi 1999, şeful Departamentului de Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Comunicaţiilor, între 1999 şi 2000, CEO al Edata, în 1999, CEO Unisoft România, între 2002 şi 2003 şi consultant la CG&, GC, între 2003 şi 2004.
Dezvăluirile lui Vadim Tudor: ONG-uri sub acoperire
Mergând pe firul afacerilor SRI, am dat de o interpelare a fostului lider PRM Corneliu Vadim Tudor, în Senatul României, din 2 mai 2006. Acesta anunţa că SRI, condus, atunci de Radu Timofte, a înfiinţat Agenţia de Cercetare Sociologică „sub comanda doamnei colonel Adelina Palade”. „Dar de când are un serviciu secret o Agenţie de Cercetare Sociologică, cu ce bani o întreţine şi în ce scop?”, se întreba senatorul Vadim Tudor. „Tribunul” susţinea că au fost înfiinţate diverse ONG-uri şi fundaţii subvenţionate de SRI, printre care şi ATLE – Asociaţia pentru Transparenţă şi Libertate de Expresie. „Astfel, anumite fundaţii ale aşa-zisei <<societăţi civile>> sunt subvenţionate de SRI, a se vedea Cazul APADOR-CH. Ce bani deversează SRI de la bugetul de stat către APADOR-CH şi în ce scop?”, se arată în interpelare. Vadim era convins că pentru fraudarea alegerilor. El spunea că Agenţia de Cercetare Sociologică realiza săptămânal conferinţe de presă, simpozioane sau cocktail-uri cu reprezentanţi aleşi pe sprânceană ai mass-media. „În cadrul acestor întâlniri, societatea civilă prezintă sondaje primite de la colonelul Adelina Palade ca fiind cercetări sociologice proprii”, susţinea fostul lider al PRM.
Presa, obligată sau plătită
„Dacă ziariştii nu au dosare la SRI, atunci sunt beneficiarii unor <<atenţii>>: bani, excursii, burse, studii etc. – fireşte, cei aleşi de care vorbeam, nu toată presa, nu generalizăm – pentru a da publicităţii aceste sondaje şi au şi obligaţia de a le prezenta ca fiind reale. Institutele de sondare a opiniei publice, prin directorii lor, sunt obligate să-şi însuşească sondajele SRI, să păstreze tăcerea asupra lor, sau, în cazul în care sunt <<agăţate>> cu ceva, chiar să le confirme veridicitatea. Loialitatea institutelor de sondare este <<întărită>> cu diverse comenzi din bani publici, pentru cercetări reale, dar mai ales fictive”, a adăugat „Tribunul”.
Omul KGB însurat cu un ofițer SRI
Vadim Tudor a mai precizat că „o frecvenţă constantă la evenimentele Agenţiei de Cercetare Sociologică ale SRI o are Liviu Mureşan, fost şi actual ofiţer al Serviciilor Secrete, fost secretar executiv al FSN”. Despre Adelina Palade, Vadim spunea că a fost adusă în Bucureşti de la una din secţiile din Moldova, iar despre soţul ei, V. Lozneanu, că este inculpat într-un dosar penal privind RAFO Oneşti. La ordinul lui Radu Timofte, ea ar fi divorţat formal, deşi locuieşte, în continuare, cu Lozeanu. „Înainte de 1989, decembrie, Lozeanu a fost în atenţia UM 0110, anti-KGB a Securităţii, se pare că la fel ca şi domnul Radu Timofte”, a adăugat Vadim Tudor. El a mai precizat că „se cunosc legăturile strânse dintre cuplul Lozeanu-Palade şi generalii SIE, Irinescu şi Gheorghe Rotaru, fost director la Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea”.
Fundaţia serviciului secret
Dincolo de spusele Tribunului, am regăsit-o pe Adelina Lozneanu în documentele oficiale ale SRI. Mai mult, o ştire difuzată de Agerpres, pe 10 noiembrie 2004, ne prezintă lansarea raportului “Exerciţiul de monitorizare a controlului parlamentar asupra sectorului de securitate”, proiect lansat la iniţiativa Fundaţiei EURISC şi a Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Camerei Deputaţilor şi realizat cu sprijinul Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forţelor Armate (DCAF). În imaginile publicte de agenţia naţională de presă este prezentat Liviu Mureşan, preşedintele Fundaţiei EURISC, Adelina Lozeanu, director al Centrului de Informare pentru Cultură de Securitate, Răzvan Ionescu, preşedintele Comisiei de Aparare şi Siguranţă Naţională a Camerei Deputaţilor.
Cum s-a încercat compromiterea procurorului care a devenit„Spaima corupților” din SRI
Aşa cum dezvăluia Evenimentul zilei, în “Noi suntem statul”, procurorul care a instrumentat, în anul 2004, dosarul RAFO a fost Vasile Doană, cel care a fost “mazilit” de la Secţia Parchetelor Militare a DNA de Laura Codruţa Kovesi, în iulie 2014. Doană tocmai trimisese după gratii mai mulţi ofiţeri SRI, în frunte cu generalul Ovidiu Soare. Procurorul, care devenise spaima generalilor şi coloneilor din sistem, continuase cercetările şi îi avea în vizor pe alţi cinci generali, în frunte cu Florian Coldea, fostul prim-adjunct al directorului SRI. Procurorul magistrat Vasile Doană este, începând din septembrie 2014, locțiitor al șefului Direcției Juridice din MAI. A fost procuror militar DNA începând din anul 2002. În celebrul caz RAFO Onești, el a refuzat, pe 1 aprilie 2004, o mită-record, de 100.000 de euro, 35.000 de dolari și un autoturism Audi S8 din partea fraților Nicuşor şi Valeriu Damian și a afaceristului Daniel Doru Pargaru, finul fostului secretar de stat, Sergiu Sechelariu, despre ale căror firme magistratul descoperise că sunt implicate în jaful de la RAFO. Foşti ofiţeri SRI consultaţi de noi susţin că, atunci, s-a încercat, prima oară, compromiterea magistratului prin organizarea unui flagrant de luare de mită. Înscenarea ar fi fost pusă la cale de cei vizaţi în Dosarul RAFO, printre care şi fostul soţ al ofiţerului SRI Adelina Lozneanu, devenită Palade, după divorţ. Tentativa de compromitere eşuată a fost relatată chiar de unul dintre martorii, de atunci, ai procurorului Doană, în dosarele instrumentate de magistrat, omul de afaceri Florin Mihai. Afaceristul susține că el era intermediarul mitei și l-a avertizat pe Doană despre demersul fraților Nicușor și Valeriu Damian și ale lui Daniel Doru Pargaru. Florin Mihai susține că flagrantul era pus la cale„în sânul unui serviciu secret”.
In perioada consistentă când procurorul Vasile Doană, colonel magistrat, lucra la DNA – Structura centrală București în cadrul Secției pentru combaterea infracțiunilor de corupție săvârșite de militari (căreia îi ducea în cârcă aproximativ 90% din volumul de dosare și ca număr de rechizitorii), l-a șocat acum un an pe un demnitar care, trimis sol de către Sistem, venise să-l „cumpere”, propunându-i a fi înaintat la gradul de general. „Nu, mulțumesc, nu am asemenea orgolii!”, a replicat Doană. „Pentru mine, dacă mă lăsaţi să-mi lucrez dosarele, fără influenţe şi presiuni, este cea mai mare satisfacţie!”. Sistemul nu l-a iertat pentru un asemenea afront!
Afrontul și mazilirea
Asta după ce, nu chiar cu mult timp înainte, în biroul Codruţei Kovesi, colonelul magistrat Doană l-a tamponat contondent chiar pe mult înstelatul general locotenent Florian Mihail Coldea (foto), proaspăt numit atunci prim-adjunct al directorului SRI. Acesta, luat de cap, s-a prezentat val-vârtej în cabinetul „duoamnei”, „pretena” sa, pentru a-l reclama pe procurorul Doană că-i decimează generalii şi coloneii din SRI. Magistratul militar i-a replicat: „Domnule general, dacă dv. nu sunteţi în stare să vă faceţi curățenie în propria ogradă, lăsați-mă pe mine, pentru ca și știu, și pot!”.
Momentul prielenic de mazilire a colonelului magistrat a fost într-o noapte din vara anului 2014, atunci când procurorul militar Vasile Doană a fost îndepărtat de Laura Codruța Kovesi de la Secția militară a DNA.
Doană se pregătea de un nou asalt asupra a vreo cinci generali, în frunte cu Coldea, cinci colonei, un maior şi doi căpitani, toţi din SRI, printre care: generalul George Voinescu – adjunct al directorului SRI pe probleme financiar-logistice; generalul Sorin Gabriel Cozma – şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului; generalul Elena Istode (cunoscută sub pseudonimul „Anaconda”), fosta şefă a Departamentului Securităţii Economice, ulterior pe la „acoperiți”; generalul Emilia Cristina Posastiuc – şefa Centrului pentru Surse Deschise (Centrul de Monitorizare Media); colonelul Ştefan Vatră – şeful Diviziunii D Filaj-Investigaţii; colonelul Vasile Cămărăscu – şef al Direcției SRI Bucureşti şi, apoi, director adjunct la OSS; colonelul Eugen Tudor – locţiitor la UM 0982 Bucureşti; generalul Valentin Dan Căpşună – fost șef la Contraspionaj și „acoperiți” şi col. Marin Constantin, şeful DJI Prahova.
Să nu vă mirați, pentru că asta-i practica cucuvelei, sens în care vă trimitem la cazurile şi mai proaspete ale celor trei procurori daţi afară din DNA: Doru Ţuluş, Mihaiela Iorga Moraru şi Nicolae Marin.
Lotul Păltânea
Doană este procurorul care i-a trimis in judecată pe col. SRI Corneliu Păltânea, Daniel Bucur şi Gheorghe Dumitrache şi pe „civilul” director general al Rafinăriei „Astra” Ploieşti, Octavian Nan, pentru multiple fapte de corupție, condamnaţi la câte trei ani de închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor.
La col. SRI Păltânea a fost cu repetiţie, acesta mai fiind condamnat în 14 iulie 2010 şi în alt dosar la Tribunalul Militar Bucureşti, tot pentru infracţiuni de corupţie.
Atunci, în premiera pe ţară, „cea mai nocivă filială a SRI, cea de la Prahova, a fost decapitată, procurorii militari bucureşteni, în frunte cu magistratul Vasile Doană, reuşind, după ani de muncă, să pună cap la cap un lanţ infracţional demn de filmele cu mafioţi sicilieni.
A urmat imediat răsunatorul caz al generalului maior SRI Ovidiu Soare, instrumentat tot de Doană, trimis în judecată pentru fapte de corup- ţie şi condamnat definitiv de către ICCJ la trei ani de închisoare.
Beleaua cea mare abia acum vine!
Fostul ministru al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la un an de închisoare cu suspendare şi cu un termen de încercare de trei ani în dosarul „Case pentru generali”, în legătură cu achiziţionarea în condiţii ilegale a unei locuinţe de serviciu la preţ subvenţionat. mple
Lotul de cinci judecători condus atunci de Livia Stanciu a respins apelul declarat de DNA şi de inculpaţii din acest dosar, fiind menţinută în mare parte sentinţa dată de un alt complet de magistraţi în martie 2015. Singura modificare a sentinţei a fost faptul că Francisc Radici şi Constantin Năstase, condamnaţi la câte 2 ani, 2 luni și 20 de zilei închisoare cu suspendare, nu mai trebuia să presteze 60 de zile în folosul comunității. Generalul locotenent în rezervă Gheorghe Rotaru a luat un an şi 6 luni cu suspendare.
În acelaşi dosar, general de brigadă în rezervă Traian Pigui, şef al Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din MApN la data faptelor şi gen. mr. (r) Floarea Şerban, şef al Direcţiei Legislație şi Asistenţă Juridică din MApN la data faptelor, au fost achitaţi. De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile către MApN.
Chelaru, pe minus cu 850.000 de lei
Colonelul magistrat Vasile Doană a decis să continue cercetările, într-un dosar separat, pentru Mircea Chelaru, general corp de armată în rezervă, şi Cornel Julea, colonel în rezervă. Aşa că, generalul în rezervă Mircea Chelaru (foto) a fost ulterior condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la trei ani de închisoare cu suspendare pentru participaţie improprie la abuz în serviciu, în dosarul disjuns din cel al fostului ministru al Apărării Corneliu Dobriţoiu şi al celorlalţi altor zece generali şi colonei, confiscându-i –se și peste 850.000 de lei – foloase materiale realizate în urma obţinerii locuinţei.
În plus, Mircea Chelaru a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
Sistemul nu a uitat şi nu iartă!
Sătul de mânării, procurorul militar colonel magistrat Vasile Doană – după ce fusese exilat pe la Ministerul Afacerilor Interne într-o funcţie obscură şi, apoi, mutat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti – a luat decizia să se pensioneze! Să treacă în rezervă, că-i ajung peste 30 de ani de muncă! (Cristina T.).
Eveniment
Trandafirii negri cu sclipici, un cadou care sparge tiparele
Primești pentru o secundă imaginea. O cutie deschisă, lumina cade peste petale care nu sunt nici roșii, nici albe, nici roz. Sunt negre. Și au sclipici. Nu o sclipire delicată, ci o pulbere care prinde fiecare reflexie din cameră. Reacția primului care vede asta e aproape mereu aceeași, o pauză scurtă, urmată de o întrebare. Iar dacă acea întrebare e „cine i-a ales?”, răspunsul spune ceva foarte clar despre tine și despre persoana căreia i-i dăruiești.
Trandafirul roșu a stat decenii întregi pe primul loc al cadourilor florale. E semnul universal al iubirii, e clasic, e sigur. Dar tocmai aici e și limita lui. Cine vrea să surprindă, cine vrea să iasă din formulele previzibile, simte uneori că roșul nu mai spune nimic nou. Atunci apar trandafirii negri cu sclipici, un compromis ciudat între eleganță întunecată și mic gest de rebeliune.
Negrul nu e absența culorii, e o declarație
În natură, trandafirul negru pur nu există. Soiurile foarte întunecate, precum „Black Baccara” sau „Black Magic”, au de fapt o nuanță de vișiniu adânc, aproape opacă, care la lumină slabă pare neagră. Ce se vinde adesea ca „trandafiri negri” sunt fie aceste varietăți naturale, fie trandafiri albi vopsiți, sau, mai rar, conservați. Diferența de senzație e mare. Un trandafir natural, intens întunecat, are profunzimea aia organică, vie, în timp ce unul vopsit are o uniformitate aproape grafică.
Negrul, în cadouri, a avut întotdeauna o istorie aparte. Pe vremuri se asocia cu doliul și cu finalurile. Apoi moda, designul și cultura pop au reabilitat culoarea, transformând-o într-un simbol al sofisticării. Negru e culoarea micii rochii Chanel, a costumelor de seară, a copertelor de lux. Când pui negrul pe o floare care prin definiție e moale, parfumată și feminină, obții un contrast care nu trece neobservat.
Acum imaginează-ți că peste acest negru se așază un strat fin de sclipici. Nu unul kitsch, ci unul aplicat cu măsură, doar pe muchia petalelor, sau împrăștiat aerian. Brusc, floarea capătă o dublă personalitate. E întunecată și strălucitoare în același timp, e seriozitate cu un strop de joacă. Cumva, sclipiciul îmblânzește severitatea negrului, fără să o anuleze.
Cui i se potrivesc
Aici e marea întrebare practică. Trandafirii negri cu sclipici nu sunt un cadou universal. Cine îi dăruiește mamei, într-o duminică obișnuită, riscă să o lase perplexă. Există însă contexte și oameni pentru care alegerea e nu doar potrivită, ci genială.
Femeia care nu mai vrea cadouri previzibile
Sunt femei care au primit, de-a lungul anilor, atâtea buchete clasice încât al o sută unulea le pare deja o formalitate. Pentru ele, contează intenția de a ieși din rutină. Un buchet de trandafiri negri cu sclipici spune că te-ai gândit, că ai căutat ceva diferit, că nu ai cumpărat la repezeală în drum spre întâlnire. Spune că o vezi ca pe o persoană cu personalitate, nu ca pe o destinatară generică.
Aniversările aparte și cadourile pentru prietene
Pentru o aniversare care marchează o vârstă cu doi de zero, sau pentru o prietenă care iubește teatralul, dramaticul, exuberanța vizuală, alegerea funcționează foarte bine. La fel, pentru femeile care lucrează în modă, design, fotografie, în zona creativă în general, un astfel de buchet se potrivește cu felul lor de a privi lumea. Sunt persoane pentru care un trandafir clasic ar fi, sincer, plictisitor.
Halloween, petreceri tematice, ședințe foto
Sezonul de octombrie aduce o cerere previzibilă pentru tot ce e gotic chic. Buchetele de trandafiri negri cu sclipici pe o masă de Halloween, pe un bar la o petrecere cu cod vestimentar, într-o ședință foto stilizată, arată pur și simplu altfel decât orice alt aranjament. Iar dacă e vorba de un eveniment privat, de tipul unei petreceri de logodnă cu tematică întunecată sau a unei nunți neconvenționale, devin chiar centrul atenției.
Persoane pe care nu le cunoști foarte bine, dar le respecți
Aici e o nuanță interesantă. Când trimiți flori unei colege de la birou care și-a deschis un business, sau unei cunoscute căreia vrei să-i transmiți felicitări fără să pari prea intim, alegerea unui buchet diferit, dar nu agresiv, comunică respect și atenție. Negrul cu sclipici, dacă e bine asortat, evită să pară romantic, deci nu creează ambiguități. E un cadou impresionant, fără încărcături sentimentale care ar putea jena.
Când ar fi mai bine să nu
Tot pe atât de cinstit, sunt și situații în care trandafirii negri cu sclipici pot deveni o alegere problematică. Dacă persoana e foarte clasică în gust, dacă preferă florile în nuanțe pastel, dacă simte că tot ce iese din tipar e exagerat, riscul e ca buchetul să fie primit cu un zâmbet politicos și pus repede pe un colț de masă. La înmormântări sau la momente de doliu, în mod evident, alegerea ar fi cu totul deplasată, fiindcă aici negrul nu mai e estetic, ci capătă sensul lui originar.
În primele săptămâni ale unei relații, când încă nu cunoști reacțiile celuilalt, un buchet atât de încărcat poate fi prea mult. E ca și cum ai îmbrăca o ținută de gală la o cină dintr-o miercuri seara, în loc de ceva relaxat dar atent. Funcționează la oamenii potriviți, dar dacă nu nimerești contextul, ești perceput ca apăsat prea tare pe accelerație. Și uneori, oamenii prea grăbiți să impresioneze sperie pur și simplu.
Sclipiciul, micul detaliu care schimbă totul
Dacă scoți sclipiciul din ecuație, rămâi cu un trandafir negru, care e deja un produs cu o estetică destul de severă. Sclipiciul aduce aerul de sărbătoare, de festiv, de jucăuș. Asta înseamnă că mesajul cadoului se schimbă radical doar prin acest detaliu. Un trandafir negru fără sclipici merge la o cină intimă de Sf. Valentin la un cuplu mai îndrăzneț, în timp ce același trandafir cu sclipici merge la o petrecere de aniversare cu prietene.
Tipurile de sclipici contează, deși vorbim de un detaliu pe care multă lume îl trece cu vederea. Sclipiciul argintiu sau rose gold pe negru e cel mai elegant, fiindcă aduce un contrast clasic, ca un colier pe o rochie închisă la culoare. Cel auriu pe negru e mai puternic, mai luxuriant, dar și mai pretențios. Sclipiciul colorat (roșu, mov, verde) duce buchetul spre un teritoriu jucăuș, aproape pop, potrivit pentru cadouri creative dar nu și pentru momente foarte sobre.
Aici intervine și calitatea aplicării. Un buchet bine făcut are sclipiciul aplicat punctual, doar acolo unde joacă un rol vizual. Unul făcut prost are sclipici peste tot, inclusiv pe frunze, pe panglică, pe ambalaj, ceea ce duce repede în zona kitsch. Diferența dintre eleganță întunecată și exces e foarte fină, și ea stă în mâinile florarului. Practic, e arta lui de a se opri la timp.
Cum se potrivesc cu restul cadoului
Puțini oameni se gândesc la asta, dar buchetul nu vine niciodată singur. Contează în ce e împachetat, ce mesaj e atașat, ce stă lângă el. Trandafirii negri cu sclipici, prin natura lor vizuală puternică, cer un ambalaj sobru. Cutie neagră mată, panglică de satin în nuanță similară, hârtie cu textură. Dacă îi pui în folie cu floricele și fundițe multicolore, distrugi efectul.
Mesajul de pe cartonaș e și el important. La un astfel de buchet, un mesaj prea mieros sună ciudat. Funcționează mai degrabă o frază scurtă, cu personalitate, eventual ușor enigmatică. Genul de mesaj pe care destinatara îl păstrează și îl recitește, fiindcă nu e o copie tradusă de pe internet.
Atunci când cadoul include și altceva, gen un parfum, o carte, o bijuterie, alegerea ar trebui să păstreze coerența. Un parfum oriental, intens, merge cu trandafirii negri cu sclipici. O bijuterie de argint cu o piatră închisă la culoare, la fel. Dacă pui lângă ei un tricou cu inscripții vesele, ai rupt registrul.
Contextul românesc, între tradiție și nou
În România, cultura cadourilor florale e încă destul de conservatoare. Cele mai multe buchete vândute la 8 martie sau la zile aniversare sunt clasice, în nuanțe de roz, alb, roșu. Ultimii ani au adus însă o schimbare interesantă. Brandurile mici, pe cont propriu, au început să propună buchete diferite, mai personale, gândite pentru o generație care nu mai vrea să primească aceleași flori ca bunicile lor.
Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. Felul în care lucrează astfel de ateliere mici e foarte diferit de modelul florăriei tradiționale. Aici nu cumperi din vitrină, ci comanzi un cadou gândit, în care fiecare detaliu (de la tipul florii la cuvintele scrise pe panglică) e ales cu intenție.
Când cauți preturi buchete de trandafiri, contează nu doar suma, ci și ce e în spatele ei. Un buchet executat manual, cu trandafiri vopsiți corect și sclipici aplicat cu atenție, costă mai mult decât unul standard, dar diferența se vede imediat. Iar pentru un cadou care vrea să fie ținut minte, partea asta de calitate face toată povestea.
O alegere care spune ceva despre tine
Tot ce dăruiești e, până la urmă, o oglindă. Cadoul vorbește despre tine, nu doar despre persoana care îl primește. Cine alege un buchet de trandafiri negri cu sclipici e cineva care nu se sperie de neobișnuit, care vrea să marcheze momentul, care își asumă riscul ca alegerea să nu placă la prima vedere. Și, sincer, câți oameni mai îndrăznesc azi să riște ceva într-un cadou?
Răspunsul la întrebarea dacă sunt eleganți sau prea îndrăzneți depinde, în mare măsură, de cine îi dăruiește și cui. Pentru cuplurile mature care își cunosc gusturile, sunt eleganți. Pentru relațiile foarte noi sau pentru destinatari conservatori, pot părea prea îndrăzneți. Pentru o petrecere tematică, sunt fix ce trebuie. Pentru o cină de Paști la socri, mai bine rămâi la garoafe.
Frumusețea acestui tip de buchet stă tocmai în faptul că nu e neutru. Iar într-o lume a cadourilor unde atâtea alegeri sunt făcute pe pilot automat, să dăruiești ceva ce nu poate fi ignorat, ce stârnește o reacție, ce rămâne în memoria celui care l-a primit, e poate cel mai prețios lucru pe care îl poți pune într-un ambalaj.
Eveniment
Buchete pentru doamne în vârstă: rafinament și respect
A dărui flori unei doamne în vârstă nu e un simplu gest decorativ, ca atunci când trimiți un buchet grăbit, „de serviciu”, la o aniversare de birou. Mai curând seamănă cu o mică ceremonie a recunoștinței. În spatele fiecărei tulpini se adună ani de viață trăită, sărbători, doliuri, bucurii mari și supărări rămase între pereți vechi. Un buchet, oricât de mic, intră într-o biografie deja plină și trebuie să se așeze acolo cu delicatețea cuiva care bate încet la o ușă și așteaptă să fie poftit înăuntru.
Poate că de aceea, când vorbim despre buchete pentru doamne în vârstă, simțim nevoia să adăugăm cuvintele „rafinament” și „respect”. Ele nu țin doar de preț sau de florăria aleasă, ci de felul în care ne gândim la persoana din fața noastră, la ritmul ei mai domol, la preferințele formate într-o altă epocă, la ochiul care a văzut poate grădini dispărute demult.
Florile ca limbaj al grijii târzii
Există un moment, în viața fiecăruia, în care observă că femeile din familie, bunica, mătușa, vecina de la etajul doi, nu mai sunt „doamnele ocupate” care aleargă între treabă, copii, piață și serviciu. Încep să devină, aproape fără să-și dea seama, păstrătoarele casei, ale fotografiilor de demult și ale poveștilor care încep invariabil cu „pe vremea mea”.
În această etapă, florile capătă altă greutate. Nu mai sunt un compliment grăbit, ci un semn clar că cineva își rupe din timp ca să spună: „Te văd. Ești importantă. Nu te-am uitat.” Un buchet bine ales poate să rupă, pentru câteva zile, un cerc de singurătate, să lumineze un colț de sufragerie în care, de obicei, doar televizorul vorbește.
Florile devin un fel de scrisoare fără cuvinte. Spun în locul nostru ceea ce poate nu știm sau nu avem curaj să formulăm cu voce tare: „Îmi pasă de tine”, „Mi-e drag de tine așa cum ești acum, cu toți anii tăi”. De aceea, primul criteriu nu este „ce se poartă anul acesta”, ci felul în care buchetul duce acest mesaj simplu și greu de rostit până la capăt.
Ce înseamnă rafinamentul la o anumită vârstă
Rafinamentul, pentru o doamnă în vârstă, nu are legătură cu artificiile stridente sau cu ambalajul lucios, plin de paiete, care arată bine pe internet, dar obosește ochiul. El se naște din discreție și bun-simț. De multe ori, aceste femei au crescut cu grădini, nu cu vitrine. Au avut în fața casei tufe de liliac, trandafiri cățărători, bujori mari care se deschideau leneș după ploaie.
Pentru ele, rafinamentul nu înseamnă neapărat exotism. Un buchet de bujori roz pal, adunați rotund, poate să valoreze mai mult decât cel mai sofisticat aranjament cu flori aduse de cine știe unde. La fel, câteva fire de liliac alb sau mov, legate simplu cu o panglică de bumbac, pot trezi amintiri despre curți de demult și seri de primăvară în care se sta pe prispă, nu pe canapea.
Aici se ascunde și un mic secret: să nu ne fie teamă de simplitate. O doamnă în vârstă vede repede când ceva e prea ostentativ. Știe foarte bine diferența dintre eleganță și exhibiție. Un buchet care „respiră”, care are un pic de aer între flori, care lasă tulpinile să se vadă, este adesea mai potrivit decât unul îndesat până la sufocare.
Alegerea florilor: simboluri, parfum, amintiri
Când alegem florile în sine, suntem tentați să gândim în simboluri rapide: trandafirul înseamnă iubire, garoafa e „demodată”, orhideea e modernă. Pentru doamnele în vârstă, aceste etichete simple nu prea funcționează. Ele au propriile lor asocieri, formate într-o viață întreagă.
Pentru multe bunici, garoafa nu e deloc o floare banală, ci una de sărbătoare, legată de dansuri, baluri de altădată, serbări școlare. Un buchet de garoafe albe sau roz, așezate atent, poate să le facă ochii să strălucească, dacă recunosc în el floarea tinereții lor. La fel, un fir de crin poate să aducă aminte de nunți vechi sau de duminici solemne.
Parfumul trebuie ales cu grijă. Multe doamne în vârstă au devenit sensibile la mirosuri puternice. Florile prea parfumate, cum sunt anumiți crini sau zambile, pot să dea dureri de cap, mai ales într-un apartament mic, în care nu se aerisește foarte des. De aceea, e bine să ne orientăm spre flori cu aromă delicată: trandafiri de grădină, frezii, lăcrămioare, dacă le găsim, sau chiar florile de câmp crescute în sere.
Mai există un criteriu pe care îl uităm des, deși e important: rezistența. O doamnă în vârstă se atașează ușor de un buchet primit. Îl așază cu grijă, îi schimbă apa, vorbește poate singură cu florile, ca să alunge tăcerea din casă. E frumos ca buchetul să nu se ofilească în două zile. Crizantemele, alstroemeria, unele soiuri de trandafiri țin bine și, cu puțină îngrijire, rămân frumoase o săptămână sau chiar mai mult.
Culoarea și forma buchetului
Culorile pentru o doamnă în vârstă ar trebui alese cu aceeași grijă cu care și-ar alege ea o rochie de sărbătoare. Tonurile tari, acide, pot fi interesante pe o copertă de revistă, dar într-o sufragerie cu mobilier vechi, covor oriental și vitrină cu porțelanuri se potrivesc mai bine nuanțele potolite, calde.
Rozul pudrat, cremurile, ivoriul, movul stins, verdele salviei sau al frunzelor mate se așază mai blând în decor. Un buchet de trandafiri cărămizii sau somon, amestecați cu puțin verde, poate să întregească atmosfera unei camere vechi, fără să o „spargă”. În schimb, combinațiile stridente, roșu intens cu portocaliu aprins și galben foarte țipător, pot obosi și pot părea mai degrabă agresive decât vesele.
Forma buchetului merită și ea gândită. Un buchet rotund, compact, inspiră stabilitate și calm, ceva din liniștea unei lumânări aprinse pe masă. Buchetele foarte înalte, cu tije rigide și linii dramatice, au un aer de lobby de hotel și par, uneori, străine într-un apartament obișnuit. Pentru o doamnă în vârstă, buchetul ar trebui să poată fi ținut ușor în brațe, ca un mic animal de casă, să nu o copleșească prin greutate sau dimensiune.
Ambalajul ar fi bine să fie cât mai simplu: hârtie groasă, în tonuri naturale, sau o pânză subțire legată cu o panglică. Plasticul lucios, cu inscripții aurii, invadează privirea și, în timp, se transformă și într-o povară pentru cineva care nu mai are forța să care saci de gunoi. Simplitatea, aici, e o formă de politețe.
Gestul de a dărui: buchetul ca prelungire a respectului
Oricât de frumos ar fi un buchet, el își pierde jumătate din farmec dacă e dăruit pe fugă, cu mâna întinsă de la ușă și cu un „La mulți ani” aruncat în treacăt. Doamnele în vârstă simt imediat când gestul e formal și când e cald. Uneori nici nu contează atât de mult florile, cât felul în care ne aplecăm puțin, cum le privim în ochi, cum întrebăm, sincer, „Cum mai sunteți?”
E frumos ca, atunci când intrăm cu buchetul în casă, să ne acordăm câteva minute și să facem un mic ritual. Să nu lăsăm florile în hol, pe un scaun. Să întrebăm unde ar vrea doamna să le punem, să căutăm împreună o vază, să mergem până la bucătărie, să umplem cu grijă vasul cu apă. Gestul acesta mărunt transformă darul într-o clipă de apropiere adevărată.
Respectul se vede și în discreție. Unele doamne nu se simt confortabil când primesc buchete uriașe în fața unui grup mare de oameni. Au impresia că devin un fel de spectacol, deși ele ar vrea doar să primească în liniște un semn de drag. De aceea, chiar și la aniversări cu mulți invitați, un buchet potrivit, elegant, fără exagerări teatrale, se potrivește mai bine decât un „monument floral” gândit să impresioneze audiența.
Detalii care nu se văd, dar se simt
Există o serie de mici amănunte care, luate separat, par neînsemnate, dar împreună construiesc acea atmosferă de rafinament adevărat. Hârtia curată, fără urme de apă sau rupturi. Tulpinile tăiate oblic, ca să țină florile mai mult. Frunzele uscate îndepărtate dinainte, ca să nu se umple vaza de mizerie a doua zi.
Un alt detaliu este bilețelul. O doamnă în vârstă, poate cu vederea slăbită, se va apropia de el cu atenție, îl va citi de mai multe ori, îl va reciti și a doua zi. E bine ca mesajul să fie simplu, personal și liniștit, fără fraze bombastice. Un „Vă mulțumesc pentru tot ce ați însemnat pentru noi” ține mai mult decât orice vers scris în grabă.
Mai este și ideea de continuitate. Dacă dăruim flori unei doamne în vârstă doar când „se cade”, la Ziua Mamei, de ziua ei, la Crăciun, dar uităm complet restul anului, gestul rămâne cam gol. Un buchet mic, adus într-o marți oarecare, fără prilej special, spune de zeci de ori mai mult decât unul extravagant cumpărat o singură dată pe an. Așa îi arătăm că zilele ei obișnuite ne interesează la fel de mult ca marile „ocazii”.
Cadouri jucăușe și delicate pentru bunici moderne
Deși vorbim mult despre discreție și clasic, nu trebuie să uităm că multe doamne în vârstă au un simț al umorului foarte tânăr. Uneori, după ce treci prin greutățile vieții, rămâne în tine un fel de copilărie târzie, o plăcere de a te juca cu nepoții, de a râde de lucruri aparent mărunte. Pentru astfel de bunici moderne, florile se pot împrieteni foarte bine cu mici daruri jucăușe.
Se întâmplă tot mai des să vedem buchete combinate cu figurine de pluș, cu un ursuleț care iese dintre trandafiri sau cu un personaj îndrăgit din desene animate. Dacă doamna are nepoți mici care o vizitează des, astfel de detalii devin imediat prilej de joacă. Copilul se duce direct la buchet, îl atinge, o întreabă pe bunică „cine e personajul acesta?”, iar ea are ocazia să intre în jocul lui.
Chiar și un cadou aparent copilăresc, cum ar fi un stitch plus mare lângă un buchet simplu de margarete, poate să destindă atmosfera și să aducă zâmbete.
Important este să simțim dacă doamna din fața noastră se bucură de aceste mici „pozne” sau le consideră prea copilărești. De aceea, ne uităm la reacția ei, îi cunoaștem temperamentul. Unele femei la 80 de ani râd cu poftă și își pun ursulețul pe pat, lângă perna cu dantelă. Altele preferă să păstreze doar florile și să lase jucăria pentru nepoți. Rafinamentul înseamnă și capacitatea de a nu insista, de a nu transforma cadoul într-o probă de gust.
Buchetul ca formă de recunoaștere
La urma urmei, un buchet pentru o doamnă în vârstă nu e doar un obiect frumos pus într-o vază. Este felul nostru de a recunoaște că în fața noastră stă cineva care a dus greutăți, a crescut oameni, a ținut case și familii laolaltă, uneori cu prețul propriilor vise. Florile nu pot întoarce timpul, nu pot șterge singurătăți vechi, dar pot deschide, măcar pentru câteva clipe, o fereastră de lumină.
Un buchet ales cu grijă, dăruit cu răbdare, cu privirea directă și cu două-trei cuvinte rostite fără grabă, face mai mult decât o mie de mesaje impersonale trimise pe telefon. Într-o lume în care totul se mișcă repede, florile păstrează ritualul lent al gesturilor care contează. Iar pentru doamnele în vârstă, tocmai această încetinire, această atenție calmă, poate fi darul cel mai mare pe care îl putem pune, odată cu buchetul, în brațele lor.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 8 ani2.500 de pachete cu tigari de contrabanda confiscate la Moisei
-
Exclusivacum 4 aniCum poate să arate o săptămână la Vlad Cazino? Planul de recompense zilnice de la acest Vampir!
-
Evenimentacum 8 aniCe spune Tudorel Toader despre scandalul momentului. Există acel document | MaramuresAZI
-
Uncategorizedacum 7 aniMagazinul care ofera huse si accesorii gsm in premiera
-
Uncategorizedacum 7 aniHusele – accesoriile de protectie ideale
-
Exclusivacum 6 aniCare este cea mai buna oferta de angajari la care pot aplica tinerele din Romania?
-
Evenimentacum 5 ani
CSALB lansează Caravana Online în cele mai mari orașe ale țării. Ce au obținut craiovenii din negocierile cu băncile
-
Evenimentacum 4 aniPlexiglas pentru perete pentru casă și local

