Eveniment
Eu v-am mai spus ca nivelul de caterinca din tara asta e scapat de sub control!
Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.
Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.
Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.
Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.
Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.
Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.
Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”
Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.
Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.
Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.
Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș, pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !
Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?
România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.
Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.
Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.
Eveniment
Cum alegi un fotograf pentru eveniment după portofoliul lui
Portofoliul îți arată cel mai repede cum lucrează un fotograf: ce stil are, cât de constant este și dacă poate surprinde exact genul de eveniment pe care îl organizezi. Pe Eveniment 24 găsești teme despre organizarea evenimentelor, iar ghidul de mai jos te învață să citești portofoliul cu atenție.
Caută seturi complete, nu doar cele mai bune poze
Imaginile alese pentru prezentare sunt, în mod natural, cele mai reușite. Cere de aceea albume întregi dintr-un singur eveniment. Astfel vezi cum se descurcă fotograful pe parcursul întregii zile: la pregătiri, la momentele oficiale, la petrecere, în lumină bună și în lumină slabă.
Un portofoliu solid arată coerență. Dacă toate pozele sunt făcute în aceleași condiții ideale, ai motive să întrebi cum arată munca în situații dificile.
Verifică dacă stilul se potrivește cu ideea ta
Unii fotografi preferă imaginile spontane, alții compoziția atent regizată. Fiecare abordare are rostul ei. Răspunde sincer la întrebarea: ce vreau să rămână din eveniment? Dacă îți dorești mai ales emoția, caută cadre naturale, cu oameni surprinși în mișcare. Dacă ai nevoie de poze de grup și de detalii de decor, caută dovezi că fotograful știe să le organizeze.
Detalii tehnice care se văd în poze
- Claritatea fețelor, chiar și în mișcare.
- Expunerea corectă: nici fețe arse de blitz, nici umbre prea adânci.
- Culori naturale, fără filtre exagerate care îmbătrânesc imaginea.
- Cadre drepte și compoziție atentă, fără elemente deranjante în fundal.
Întrebări de pus la discuția cu fotograful
După ce ai ales două sau trei variante, programează o discuție. Întreabă cum se desfășoară ziua, cât timp petrece fotograful la eveniment și când primești pozele. Cere să știi câte imagini prelucrate vei primi și în ce format, precum și dacă lucrează singur sau cu un asistent. Un răspuns clar, fără ocolișuri, este deja un semn bun.
Dacă evenimentul include muzică și dans, merită să te informezi și despre alte aspecte ale organizării. O lectură utilă este materialul despre greșelile frecvente când vine vorba de muzica la petreceri, care te ajută să pregătești atmosfera pe care fotograful o va surprinde.
Contractul și detaliile practice
Orice înțelegere se pune pe hârtie. Contractul ar trebui să precizeze data, intervalul orar, numărul de imagini, termenul de livrare și modul de utilizare a pozelor. Verifică și ce se întâmplă dacă evenimentul se amână sau dacă fotograful nu poate ajunge din motive de forță majoră.
Pe Eveniment 24 poți citi și alte teme despre pregătirea unui eveniment, dar lista de verificare pentru fotograf rămâne a ta: notează momentele-cheie, persoanele care trebuie fotografiate și locurile importante, apoi dă-i lista din timp.
Greșeli frecvente
Cea mai des întâlnită este alegerea după preț. O ofertă ieftină poate ascunde echipament slab sau lipsă de experiență. A doua este lipsa unei discuții în prealabil: fără o listă de cadre dorite, fotograful lucrează după intuiție și poate rata momente importante pentru tine.
Pe scurt
Studiază seturi complete, potrivește stilul cu așteptările tale, pune întrebări concrete și cere un contract clar. Mai multe idei practice despre organizarea evenimentelor găsești oricând pe Eveniment 24, iar fotograful potrivit rămâne cel în care te simți încrezător.
Eveniment
Ce vezi, de fapt, în douăzeci de minute de vizionare
Vizionarea unui apartament durează, în medie, cât o cafea băută în picioare. Intri, saluți, ți se arată bucătăria, living-ul, balconul, baia, iar din spate cineva spune că s-au făcut renovări „acum câțiva ani”. În douăzeci de minute trebuie să decizi dacă locul acela ar putea deveni casa ta. Am însoțit mai mulți prieteni la astfel de vizionări și am observat că cei care aleg bine nu sunt neapărat cei mai pricepuți, ci cei mai atenți la detalii mici: cum se închide ușa, ce miros are holul, cât de tare se aude strada. Mai jos sunt scenele care s-au repetat, cu lucrurile care merită notate pe loc.
Primele treizeci de secunde, înainte de a intra în apartament
Vizionarea adevărată începe pe scară. Cum arată intrarea în bloc, e curat, e lumină, funcționează interfonul? Cine locuiește pe palier și cum se aude liftul când urcă? Sunt lucruri pe care agentul nu le menționează, dar pe care le trăiești zilnic după mutare.
Mirosul de pe casa scării spune mult. Mucegai, fum de țigară sau mâncare veche înseamnă o ventilație slabă sau o curățenie neglijată. Dacă observi asta la ora la care ești programat, probabil se întâmplă mereu. Fotografiază panoul de comunicate de la intrare, unde se pot citi lucruri despre fondul de reparații, lucrări sau restanțe.
Uită-te și în jur: parcarea, stația de autobuz, magazinul din colț, zgomotul străzii. Merită să treci pe acolo și seara, nu doar la ora vizionării. O stradă liniștită la prânz poate fi un bulevard zgomotos la ora zece.
Odată ajuns în ușă, încetinește. Majoritatea oamenilor intră grăbiți, impresionați de lumină sau de mobila bine aleasă. Tu fă un pas înapoi și privește camera întreagă, ca pe o fotografie.
Un truc al unui prieten: ajunge cu zece minute mai devreme și așteaptă pe scară. Vede cine intră și iese, aude liftul, simte dacă blocul e animat sau adormit. Câteodată, doi vecini care vorbesc la ușă îți dau mai multe informații decât un anunț de pe un site.
Ochii în sus, în jos și spre colțuri
Cele mai multe probleme ale unui apartament nu sunt la nivelul privirii. Sunt în colțurile tavanului, unde se adună igrasia, sub chiuvete, unde curg țevile, în jurul ferestrelor, unde se vede starea tâmplăriei. O pată discretă, vopsită proaspăt, într-un colț, poate povesti mai mult decât oricare dintre vorbele vânzătorului.
Dacă te gândești să cumperi, înainte de orice negociere merită să știi ce argumente funcționează și ce nu. Pentru asta, ajută să urmărești explicațiile din secțiunile de cumpărare și acte de pe ApartamentHub: ghiduri de cumpărare și închiriere, unde vizionarea, contractul și mutarea sunt tratate pas cu pas.
Deschide ferestrele, închide-le la loc și vezi cum se mișcă. Apasă pe toate întrerupătoarele, deschide robinetele, trage apa la toaletă. Pare mărunt, dar știu pe cineva care a descoperit abia după mutare că lumina din baie nu mergea și că robinetul din bucătărie scotea apă doar de la o anumită presiune.
Uită-te și la prize. Sunt suficiente în fiecare cameră? Sunt în locuri logice? Câteva prize suplimentare pot costa mai mult decât crezi, mai ales dacă pereții sunt din beton și trebuie spart. Nu strică să notezi totul în telefon, chiar dacă agentul zâmbește.
Uită-te și la podea. Parchetul care se ridică pe margini, gresia ciobită, pragul care scârțâie sunt semne de umiditate sau de lucrări făcute în grabă. Ia în calcul și balconul: poate fi închis, dar cum a fost izolat? E o prelungire a camerei sau un spațiu de depozitare?
Nu te rușina să ceri să te uiți în dulapuri sau în camera tehnică. Acolo se văd contorul, centrala, tabloul electric. Dacă tabloul e vechi, cu fire mulțime și siguranțe de modă veche, ia în calcul un cost de modernizare.
Zgomotul, lumina și vecinii pe care nu îi cunoști încă
În a doua jumătate a vizionării, întreabă-te cum ar fi o zi obișnuită acolo. Stai câteva secunde în tăcere, în mijlocul sufrageriei. Ce auzi? Mașini, voci, un televizor de la vecini, țevi care bubuie? Un apartament frumos cu pereți subțiri este un apartament obositor.
Lumina contează la fel de mult. Notează cum e orientat apartamentul și la ce oră ești acolo, pentru că soarele de la prânz schimbă tot. O cameră însorită vara poate fi o saună, iar una la nord, luminoasă doar câteva ore, se simte rece iarna. Dacă poți, treci pe acolo și la altă oră.
Vecinii nu se pot alege, dar pot fi intuiți. Ce se vede pe palier? Sunt papuci în fața ușilor, bicicleți, cărucioare, ghivece cu flori? Sunt semne ale unei comunități care își ține spațiul comun în ordine. Dacă pe scară se aude o ceartă sau un câine care latră neîncetat, ai primit informația fără să o ceri.
Întreabă vânzătorul sau proprietarul de ce se mută. Răspunsul spune uneori mai mult decât mobila: dacă pomenește de zgomot, de costurile întreținerii sau de relațiile din bloc, ai un fir de urmat.
Merită să bați discret în perete, dacă proprietarul nu are nimic împotrivă. Un sunet cavernos înseamnă gips-carton sau un perete subțire, unul surd înseamnă zidărie groasă. E un test vechi, dar încă bun, pe care meșterii îl fac din reflex.
Actele din spatele ușii
Un apartament nu se cumpără doar cu ochii. Dosarul actelor e jumătate din decizie: proprietatea, istoricul, eventualele sarcini, restanțele la întreținere. Cere să vezi documentele de la început, nu la sfârșit, iar dacă ceva e neclar, întreabă un specialist sau un notar înainte de orice avans.
La chirii, regula e aceeași, doar mai mică ca miză: contractul scris, inventarul, starea locuinței fotografiată la intrare, modul în care se plătesc utilitățile. O fotografie cu data vizibilă a unui perete zgâriat te poate scuti de reclamații la plecare.
Când vine vorba de preț, pregătește-te cu argumente concrete, nu cu impresii. Dacă știi ce probleme ai văzut, ce costuri apar pentru reparații și cum se compară zona cu altele, discuția devine mult mai bună. Un material util despre negocierea prețului la apartament și argumentele care contează te ajută să-ți organizezi gândurile înainte să te așezi la masă cu cealaltă parte.
Nu fi primul care vorbește despre cifre. Ascultă, pune întrebări și lasă tăcerea să lucreze. Oamenii care vând sunt adesea mai deschiși decât te aștepți, mai ales dacă nu se simt presați.
Un lucru pe care mulți îl uită: spațiul din jurul blocului. Cine întreține scara, cine plătește apa caldă, există administrator care răspunde la telefon? Răspunsurile nu se găsesc în anunț, dar le poți afla de la un vecin dispus la o conversație de două minute.
La un contract de închiriere, citește cu atenție clauzele despre reparații, perioada de preaviz și garanție. Dacă o clauză nu ți se pare clară, cere să fie rescrisă, nu o accepta pe încredere. Un proprietar serios nu va avea nimic împotrivă.
Ce întrebi la final și ce notezi în mașină
La finalul vizionării, înainte să pleci, mai ai câteva întrebări de pus. Cât costă întreținerea în lunile de iarnă? Cum se încălzește apartamentul? Când s-au făcut ultimele reparații la instalații? Există lucrări planificate în bloc? Răspunsurile, chiar vagi, te ajută să compari cu alte oferte.
Apoi, nu decide pe loc. Oricât de frumos ți s-a părut, lasă o noapte între vizionare și hotărâre. Suntem tentați să luăm decizii emoționale, mai ales când ni se spune că mai sunt alți doi interesați. Dacă apartamentul e bun, nu dispare peste noapte, iar dacă dispare, probabil nu era pentru tine.
În mașină sau la cafeneaua din colț, notează imediat ce ai văzut: ce ți-a plăcut, ce te-a deranjat, ce ai de verificat. Memoria se șterge repede, iar după trei vizionări toate apartamentele se amestecă. Cu un tabel simplu și câteva poze, comparația devine clară.
Dacă ai doi copii sau un câine, spune-o de la început. Unele locuințe nu sunt potrivite, iar un proprietar sincer îți va spune clar. Mai bine o întrebare incomodă acum decât o mutare forțată peste șase luni.
Cum arată o zi de după, când ai ales
Dacă te hotărăști, urmează partea mai puțin vizibilă: acte, avans, notar sau contract de închiriere, mutare. Nu te grăbi să semnezi nimic fără să citești fiecare pagină, iar dacă ceva nu e clar, întreabă. O întrebare pusă azi costă un minut, una pusă după semnătură poate costa luni.
Iar dacă nu te hotărăști, e în regulă. Ai învățat ce vrei și ce nu, iar următoarea vizionare va fi mai bună. Vizionarea este un exercițiu: la a cincea ai deja un ochi format, la a zecea îți dai seama imediat unde sunt problemele.
Seara, când te întorci acasă, rezumă-ți impresiile unui om apropiat, cu voce tare. Auzindu-te, vei simți imediat dacă ești entuziasmat sau doar obosit de drum.
Data viitoare, ia cu tine o listă scurtă, telefonul încărcat și un prieten care nu e implicat emoțional. Fă fotografii, pune întrebări, ascultă tăcerea apartamentului. Douăzeci de minute sunt puține, dar ajung dacă știi unde să te uiți.
Eveniment
Prima ta ofertă de energie: ce citești înainte să semnezi
Ți-ai găsit în sfârșit garsoniera, ai cărat ultimele cutii pe scări și abia ai apucat să bagi cheia în ușă când sună telefonul. Un consultant îți propune un contract de energie „avantajos”, valabil doar până diseară. Pentru cineva care se mută singur prima oară, tentația e mare: vrei să bifezi încă o problemă și să treci mai departe. Tocmai de aceea merită să încetinești. O ofertă bună rezistă la o seară de citit, iar una slabă se bazează pe graba ta. Mai jos găsești șapte puncte de verificat, pe care le poți parcurge împreună cu cineva în care ai încredere.
1. Nu semna în aceeași zi, indiferent cât de frumos sună
Termenul „doar azi” este cea mai veche metodă de a scurta gândirea. Chiar dacă oferta e reală, o variantă similară mai apare, iar dacă nu apare, nu ai pierdut mare lucru. Spune-i politicos persoanei de la celălalt capăt al liniei că o să revii după ce citești documentul și cere-l în scris, pe e-mail sau pe hârtie.
Un contract de care nu te grăbești să te ferești arată de regulă la fel și a doua zi. Dacă oferta dispare între timp, înseamnă că nu era făcută pentru tine, ci pentru momentul tău de neatenție. Notează-ți ora la care a sunat, numele firmei și ce ți s-a promis verbal, pentru că aceste promisiuni trebuie să se regăsească negru pe alb în contract.
Rugămintea de a veni alături de tine nu trebuie să sune a lipsă de încredere în tine însuți. Mulți tineri se tem că vor părea nesiguri, dar un om matur nu se simte stânjenit să ceară o a doua părere pentru un contract de câțiva ani. Dimpotrivă, vânzătorii serioși respectă asta și răspund mai atent.
Dacă cel care sună insistă, ia asta ca informație. Un om care vrea să te ajute nu se supără când îi ceri timp, nu ridică tonul și nu te face nepriceput. Poți chiar să închizi politicos și să suni tu înapoi, la numărul oficial al firmei, ca să te asiguri că vorbești cu cine trebuie.
2. Cheamă omul care are răbdare, nu pe cel care se pricepe cel mai bine
Un părinte, un frate mai mare sau un prieten care a trecut deja prin asta nu trebuie să fie expert în energie. Contează să fie calm, să pună întrebări simple și să nu aibă nimic de câștigat din decizia ta. De multe ori, o întrebare naivă, de felul „și dacă mă mut peste un an?”, scoate la iveală exact clauza pe care consultantul a trecut-o repede.
Așază-vă la o masă, cu documentul printat sau pe laptop, și citiți pe rând. Tu citești cu voce tare, celălalt ascultă și subliniază ce nu înțelege. Metoda e lentă, dar funcționează: ce nu poate fi explicat pe înțelesul unui om de bună-credință probabil nu e un lucru de care ai nevoie.
Notează-ți răspunsurile primite, chiar și pe cele evazive. O reticență în fața unei întrebări directe spune, de multe ori, mai mult decât un paragraf întreg de argumente comerciale. Nu căuta perfecțiunea: caută claritate, iar dacă n-o găsești, mergi mai departe.
3. Ce înseamnă, de fapt, „energie verde” într-o ofertă
Cuvântul „verde” apare pe multe pliante și are sensuri foarte diferite. Poate însemna că furnizorul cumpără certificate pentru o parte din energia livrată, poate însemna că ți se propune o instalație proprie sau poate fi doar o poză cu frunze lângă un preț. Întreabă direct ce anume se schimbă în practică pentru tine: din ce sursă vine energia, cine o certifică și dacă există vreo diferență în ceea ce plătești lunar.
Dacă vrei să înțelegi mai bine terminologia înainte de a discuta cu vânzătorul, poți parcurge materialele de pe Monitor24: energie verde, reciclare și mediu acasă, unde subiecte precum eficiența, apa și resursele sunt explicate fără jargon. O seară de lectură îți dă destul vocabular cât să nu mai dai din cap la orice termen nou.
Mai e un detaliu practic: fă o poză contorului în ziua în care intri în locuință. Indexul de pornire te scutește de discuții ulterioare despre ce ai consumat tu și ce a consumat altcineva înainte să te muți.
Un exercițiu bun, înainte de a lua o decizie: scrie pe o pagină ce ți-ar plăcea să obții de la această ofertă. Poate vrei doar o factură mică, poate vrei liniște, poate vrei un gest pentru mediu. Dacă oferta nu răspunde la nimic din ce ai scris, nu are rost să o ții în discuție, oricât de lustruită ar fi prezentarea.
4. Datele pe care le ai deja și nu le pui pe masă
Înainte de orice comparație, ai nevoie de câteva cifre din casa ta: ce fel de încălzire are apartamentul, câte aparate mari folosești, cât stai efectiv acasă în timpul zilei. Fostul chiriaș sau proprietarul îți poate arăta facturile de iarnă, care spun mult mai multe decât o medie anuală. Dacă locuința e nouă pentru tine, cere măcar ultimele trei facturi.
Cu aceste informații, o ofertă încetează să fie abstractă. Poți să vezi dacă un tarif avantajos doar noaptea ți se potrivește, tu fiind plecat la birou toată ziua, sau dacă un preț mic pe kilowatt vine cu un abonament fix care îți mănâncă toată diferența. Fără cifre, orice reducere pare mare.
Cere, de asemenea, exemplul unei facturi pentru o lună medie și pentru una scumpă. Dacă furnizorul nu poate arăta o simulare cinstită, înseamnă că nici el nu e sigur ce ți se va cere să plătești, iar asta e un semnal de prudență.
5. Prețul fix și prețul care se mișcă
Contractele cu preț fix pe o perioadă te apără de surprize, dar te și leagă, uneori cu penalizări dacă pleci mai devreme. Cele cu preț variabil pot fi mai ieftine o vreme, apoi te prind nepregătit. Niciuna nu e bună în sine; contează cât de bine îți cunoști propriul buget și cât de stabilă e viața ta în următoarele luni.
Dacă te gândești să te muți din nou într-un an, fugi de perioade lungi de angajament. Dacă ai un venit mic și fix, o factură previzibilă, chiar puțin mai scumpă, te ajută să planifici. Pune-ți întrebarea simplă: pot suporta luna cea mai proastă a contractului? Dacă da, ești pe teren sigur.
Păstrează un dosar, fizic sau în telefon, cu contractul semnat, cu corespondența și cu pozele contorului. Peste doi ani, când vei vrea să schimbi furnizorul sau când va apărea o diferență pe factură, vei fi mulțumit că ai totul într-un singur loc.
Compară ofertele la același nivel de consum. Doi furnizori pot părea diferiți doar pentru că unul ți-a arătat prețul fără taxe, iar celălalt cu tot cu ele. Pune cifrele în aceeași unitate și în aceeași perioadă, altfel compari mere cu pere și te alegi cu o impresie falsă.
6. Clauzele mici de la finalul paginii
Adevărul despre o ofertă se ascunde adesea acolo unde se uită cel mai puțin lumea: perioada minimă, costul rezilierii, reînnoirea automată, modul de transmitere a indexului. Citește aceste rânduri de două ori și cere explicații pentru orice formulare vagă.
Un alt detaliu: verifică dacă numele din contract, adresa și seria contorului corespund cu realitatea. Greșelile mărunte se transformă în săptămâni de corespondență. Iar dacă ți se spune că „se rezolvă oricum la mutare”, cere să fie scris în document, nu doar spus la telefon.
Cei care ajung la a doua sau a treia locuință învață repede că un contract bun se recunoaște prin lucrurile pe care nu trebuie să le explici nimănui: e clar, e complet și îl poți găsi oricând.
7. Contextul mai larg, pe care îl alegi tot tu
Energia nu se reduce la factură. Alegerile despre cum încălzești, cum iluminezi și cât consumi stau lângă alte decizii de zi cu zi. Dacă te interesează cum se compară sursele între ele, ajută un material precum un material de pe monitor24.ro despre energie, care pune lucrurile față în față, fără ton de predică.
Nu trebuie să ajungi expert într-o săptămână. Ajunge să știi suficient cât să recunoști când o promisiune e prea frumoasă ca să fie și ușoară. Cu timpul, vei observa și că micile obiceiuri, precum becurile potrivite sau aparatele scoase din priză, adaugă puțin la economii fără să-ți complice viața.
Începutul vieții de unul singur vine cu zeci de decizii mici, iar energia e doar una dintre ele. Dacă o tratezi cu aceeași răbdare ca pe cumpărarea unui frigider sau a unei saltele, nu vei greși prea mult. Greșeala apare când o tratezi ca pe o formalitate de bifat între două drumuri la magazin.
La început pare mult de făcut, însă lucrurile se așază repede. După prima factură înțeleasă cu adevărat, a doua nu te mai sperie, iar a treia o citești în două minute. Experiența asta rămâne cu tine și când ajungi la alte contracte: internet, asigurare, chirie.
Luni dimineață, ia o foaie și scrie trei lucruri: cât consumi de obicei, cât îți permiți să plătești și până când crezi că rămâi în apartament. Cu acestea în față, orice ofertă devine mai ușor de judecat. Dacă un consultant insistă să semnezi azi, amintește-i că ai nevoie de o zi, un om alături și o copie scrisă. Cine are o ofertă bună nu se teme de o noapte de gândit.
-
Evenimentacum 9 ani2.500 de pachete cu tigari de contrabanda confiscate la Moisei
-
Exclusivacum 4 aniCum poate să arate o săptămână la Vlad Cazino? Planul de recompense zilnice de la acest Vampir!
-
Evenimentacum 8 aniCe spune Tudorel Toader despre scandalul momentului. Există acel document | MaramuresAZI
-
Uncategorizedacum 8 aniMagazinul care ofera huse si accesorii gsm in premiera
-
Uncategorizedacum 8 aniHusele – accesoriile de protectie ideale
-
Exclusivacum 7 aniCare este cea mai buna oferta de angajari la care pot aplica tinerele din Romania?
-
Evenimentacum 5 aniPlexiglas pentru perete pentru casă și local
-
Evenimentacum 5 ani
CSALB lansează Caravana Online în cele mai mari orașe ale țării. Ce au obținut craiovenii din negocierile cu băncile

